Acuz...!
Luni, 28 septembrie 1992, cand scriu acest articol, nu cunosc decat prognozele IRSOP-INFAS apropo de mult asteptatele alegeri de… ieri ! Fiind insa de presupus ca marja de eroare a sofisticatelor sondaje e practic nula, putem face de-acu’ primele observatii…
Constatarea absolut frapanta priveste victoria zdrobitoare - avand in vedere contextul in care a fost obtinuta - a partidei ILIESCU-FDSN ! Dupa doi ani de enorm uzaj politic, in care a acumulat nu doar ostilitatea normala a electoratului fata de cei ce isi asuma actul guvernarii in perioade de criza, dar in care a marcat cu brio, cum ar veni, un numar catastrofal de gafe, tandemul ILIESCU - SI AI LUI obtinu totusi, iacata, a doua victorie consecutiva, si asta in conditiile in care catelandrii romani (FSN-PD) au „muscat” si ei, chipurile, care de unde a apucat... Ce minune mai fu si asta, mai draga... ?!
Ei bine, e cazul sa spunem raspicat ca nu s-a intamplat decat inevitabilul ! Daca Opozitia Anticomunista a pierdut si a doua batalie electorala in Romania postcomunista - ceea ce nu s-a petrecut nici in Albania ! - „meritul” nu este al Tovului Mai Draga I (ce va deveni al II-lea, dupa turul al 2-lea de peste doua saptamani) si nici macar al geniului AS-ului SEC’-ului (Aripa Sereinica...), ci revine in exclusivitate acestor batrani infasti, acestor paradigme otioase ale trecutului, acestor „partide istorice”, vai…!
Uitati-va, fratilor, in jur: in care alta tara din fostul Lagar, in afara de Romania, si-au mai bagat coada astia, cum sa le zic, revenantii...? In Polonia, batalia anticomunista a fost condusa de Solidaritatea, in Ceho-Slovacia si Ungaria de Forum-uri cetatenesti, in Bulgaria si Albania de forte ale tineretului, in esenta. Numai la noi s-au ivit acesti batrani contratemporali, iesind ca posedatii din morminte si speriind de moarte boboru’ ; aista, boboru’, fiind din intamplare si unicu’ nostru Elector de Azi, vai... ! Fiti sinceri, cauzasi: oricat de mult l-ati fi venerat pre mosu’ vost, mort acu’ 40 de ani, sa zicem, v-ar conveni sa-l vedeti revenind intr-o zi si asezandu-se, silentios si macabru, in capu’ mesei, ca altadata...?!
Dincolo de aceste parole amarnice - inde irae ! -, afirm cu toata raspunderea ca „istoricii” & „civicii” (dar nu si PAC, saracu’...) poarta vina pierderii acestor ultime alegeri, dupa ce avusesera la dispozitie mai mult de doi ani pentru a prepara o alternativa credibila si a-si propulsa lideri competitivi ; afirm ca prestatia politica a acestor mameluci a fost literalmente diletanta, reactionara de fapt, exceptional de stupida ; ratata in chip desavarsit si definitiv...!
Si fiindca voi fi somat sa arat pe ce ma bazez, intreb, la randu-mi:
1/ Cine a determinat, in fond, acea tragica reactie prin „teroristi” a puterii abia instalate pe 22, reactie ce a diabolizat-o de la bun inceput, ab hoc et ab hac, si-a impins-o in situatia de a nu mai putea pleca pasnic de la putere, din motive de… viata & moarte pentru ei... ? Cine, decat aceia care au practicat mereu, in acesti ani, un radicalism absolut nesanatos in politica ...?
2/ Cine atrase, pe urma, ca un vartej, momentele 12-29 ianuarie, 18 februarie, 13-15 iunie 1990, lansand torpilele: „Moarte securistilor!”, „Jos comunistii!”, „Cine esti dumneata, d-le…?” si alte sperietori de gen, ceea ce stranse si mai avan Frontu’ fostilor si induse, prin ricoseta, malefice diversiuni de contracarare, ce sfarsira prin a lipi definitiv, pe fruntea Opozitiei, eticheta de extremism, pe care angoasata Mare Majoritate, satula de spaimele Iepocii infernale, o primi cu manie si o folosi in continuare cu o placere aproape sadica...? Cine ar fi trebuit sa anticipeze ca aceasta - si nu alta ! - va fi reactia stupid-ului people la „mesaju’ strazii”... ? Si cine trebuia sa cunoasca adevaru’ - simplu - ca boboru’ nu e niciodata prost, ci doar, in cazul nost’, nevropat de fixatia pe care i-o inculcase „Sora Sefa”, Iepoca…? Cine fu nelipsit din fruntea dezordinelor de asalt d’antart, pe care boboru’ le percepu doar ca pe niste violente nelinistitoare...? Nu e teribil de semnificativ faptul ca adulatu’ „lider” al Pietei Universitatii, pe care mai ca nu-l christificaram ad-hoc, deveni intre timp capitanu’ unei Miscari suspecte, careia, nelipsindu-i coviltiru’ butaforic al misticii pravoslavnice, plus nationalismu’ vartos, nu-i mai trebuie decat obiectu’ muncii & tupeu’ vadimiresc, spre a se transforma intr-o noua doctrina a batei…?
3/ Cine ii aduse in stare, apoi, pe bietii diplomati americani, ingroziti de ideea ca zapacitii democrati de Dambovitza, despre care se susotea, pe drept sau pe nedrept, pe alta parte, c-ar fi „oamenii Occidentului”, cine ii determina deci pe acesti occidentali sa creada - in preajma Craciunului ’90 - ca „favoritii” dumnealor ar putea provoca, doamne fereste, o naroada baie de sange, absolut contraproductova oricaror interese, si cine, in consecinta, il sili pe solu’ Allan Green Jr sa iasa din protocoale diplomatice seculare si, calcand toate coniventzele, sa se repeada in cortu’ mudjahedinilor neaosi si sa tipe cu disperare: „Ajunge!”…?
4/ Cine, in fine, de parca nebuniile-i de mai sus n-ar fi fost indeajuns de sinucigase, lansa o bomba si mai si, mai eficienta decat toate in perspectiva autodistrugerii electorale: si anume, strania idee ca in Romania (nu doar postcomunista, dar si postceausista !) ar putea sa revina…Regele ?!?! Asta ii mai lipsea chelului, tichie de margaritar…?!? Si cine nu ghici - lucru de care rasera si curcile ! - ca singuru’ Rex pe care l-ar putea suferi rumanii la acest ceas al istoriei lor e deja regele… rromilor, Cioaba ?! Cine - in pofida tuturor evidentelor rezultate din sondaje - persista in stupida lozinca “Monarhia salveaza Romania”, ceea ce pana la urma spulbera definitiv sperantele electorale a milioane de romani si romance… ?
Iar acu’, dupa ce servirati si a doua papara, ce mai asteptati, taicutilor... ? De ce nu va duceti in fine la penzie si sa ne lasati in pace... ? Politica nu se face cu inimile voastre pe bracinar, bre, ci cu minti fragede, solide, dar nu tepene... ! In politica se avanseaza cu pasi marunti si cu simtu’ realitatii in vine, cu ochii pe cap-compas, dar nu pe funia clopotarului… Sau vreti cumva sa o luati de la capat...? Tineti mortis sa continuati in acelasi stil... ?! Dupa ce ne-ati indepartat speranta pentru cel putin patru ani, vreti sa terminati definitiv si aceasta tara…?!
Singurul cap politic pe care il avuserati, absolut fortuit, printre voi, il sacrificarati pe altaru’ orgoliilor voastre senile… Nu e deloc intamplator ca „uratii” ce compun, in conceptia stupidului, insa realului, bobor, paradigma cea mai odioasa a Opozitiei, il taiara (si) pe N.Manolescu ca-n C(o)DR(u)…!
Ati mancat haram ? Haram de voi...!
Olt press, 1 octombrie 1992
Constatarea absolut frapanta priveste victoria zdrobitoare - avand in vedere contextul in care a fost obtinuta - a partidei ILIESCU-FDSN ! Dupa doi ani de enorm uzaj politic, in care a acumulat nu doar ostilitatea normala a electoratului fata de cei ce isi asuma actul guvernarii in perioade de criza, dar in care a marcat cu brio, cum ar veni, un numar catastrofal de gafe, tandemul ILIESCU - SI AI LUI obtinu totusi, iacata, a doua victorie consecutiva, si asta in conditiile in care catelandrii romani (FSN-PD) au „muscat” si ei, chipurile, care de unde a apucat... Ce minune mai fu si asta, mai draga... ?!
Ei bine, e cazul sa spunem raspicat ca nu s-a intamplat decat inevitabilul ! Daca Opozitia Anticomunista a pierdut si a doua batalie electorala in Romania postcomunista - ceea ce nu s-a petrecut nici in Albania ! - „meritul” nu este al Tovului Mai Draga I (ce va deveni al II-lea, dupa turul al 2-lea de peste doua saptamani) si nici macar al geniului AS-ului SEC’-ului (Aripa Sereinica...), ci revine in exclusivitate acestor batrani infasti, acestor paradigme otioase ale trecutului, acestor „partide istorice”, vai…!
Uitati-va, fratilor, in jur: in care alta tara din fostul Lagar, in afara de Romania, si-au mai bagat coada astia, cum sa le zic, revenantii...? In Polonia, batalia anticomunista a fost condusa de Solidaritatea, in Ceho-Slovacia si Ungaria de Forum-uri cetatenesti, in Bulgaria si Albania de forte ale tineretului, in esenta. Numai la noi s-au ivit acesti batrani contratemporali, iesind ca posedatii din morminte si speriind de moarte boboru’ ; aista, boboru’, fiind din intamplare si unicu’ nostru Elector de Azi, vai... ! Fiti sinceri, cauzasi: oricat de mult l-ati fi venerat pre mosu’ vost, mort acu’ 40 de ani, sa zicem, v-ar conveni sa-l vedeti revenind intr-o zi si asezandu-se, silentios si macabru, in capu’ mesei, ca altadata...?!
Dincolo de aceste parole amarnice - inde irae ! -, afirm cu toata raspunderea ca „istoricii” & „civicii” (dar nu si PAC, saracu’...) poarta vina pierderii acestor ultime alegeri, dupa ce avusesera la dispozitie mai mult de doi ani pentru a prepara o alternativa credibila si a-si propulsa lideri competitivi ; afirm ca prestatia politica a acestor mameluci a fost literalmente diletanta, reactionara de fapt, exceptional de stupida ; ratata in chip desavarsit si definitiv...!
Si fiindca voi fi somat sa arat pe ce ma bazez, intreb, la randu-mi:
1/ Cine a determinat, in fond, acea tragica reactie prin „teroristi” a puterii abia instalate pe 22, reactie ce a diabolizat-o de la bun inceput, ab hoc et ab hac, si-a impins-o in situatia de a nu mai putea pleca pasnic de la putere, din motive de… viata & moarte pentru ei... ? Cine, decat aceia care au practicat mereu, in acesti ani, un radicalism absolut nesanatos in politica ...?
2/ Cine atrase, pe urma, ca un vartej, momentele 12-29 ianuarie, 18 februarie, 13-15 iunie 1990, lansand torpilele: „Moarte securistilor!”, „Jos comunistii!”, „Cine esti dumneata, d-le…?” si alte sperietori de gen, ceea ce stranse si mai avan Frontu’ fostilor si induse, prin ricoseta, malefice diversiuni de contracarare, ce sfarsira prin a lipi definitiv, pe fruntea Opozitiei, eticheta de extremism, pe care angoasata Mare Majoritate, satula de spaimele Iepocii infernale, o primi cu manie si o folosi in continuare cu o placere aproape sadica...? Cine ar fi trebuit sa anticipeze ca aceasta - si nu alta ! - va fi reactia stupid-ului people la „mesaju’ strazii”... ? Si cine trebuia sa cunoasca adevaru’ - simplu - ca boboru’ nu e niciodata prost, ci doar, in cazul nost’, nevropat de fixatia pe care i-o inculcase „Sora Sefa”, Iepoca…? Cine fu nelipsit din fruntea dezordinelor de asalt d’antart, pe care boboru’ le percepu doar ca pe niste violente nelinistitoare...? Nu e teribil de semnificativ faptul ca adulatu’ „lider” al Pietei Universitatii, pe care mai ca nu-l christificaram ad-hoc, deveni intre timp capitanu’ unei Miscari suspecte, careia, nelipsindu-i coviltiru’ butaforic al misticii pravoslavnice, plus nationalismu’ vartos, nu-i mai trebuie decat obiectu’ muncii & tupeu’ vadimiresc, spre a se transforma intr-o noua doctrina a batei…?
3/ Cine ii aduse in stare, apoi, pe bietii diplomati americani, ingroziti de ideea ca zapacitii democrati de Dambovitza, despre care se susotea, pe drept sau pe nedrept, pe alta parte, c-ar fi „oamenii Occidentului”, cine ii determina deci pe acesti occidentali sa creada - in preajma Craciunului ’90 - ca „favoritii” dumnealor ar putea provoca, doamne fereste, o naroada baie de sange, absolut contraproductova oricaror interese, si cine, in consecinta, il sili pe solu’ Allan Green Jr sa iasa din protocoale diplomatice seculare si, calcand toate coniventzele, sa se repeada in cortu’ mudjahedinilor neaosi si sa tipe cu disperare: „Ajunge!”…?
4/ Cine, in fine, de parca nebuniile-i de mai sus n-ar fi fost indeajuns de sinucigase, lansa o bomba si mai si, mai eficienta decat toate in perspectiva autodistrugerii electorale: si anume, strania idee ca in Romania (nu doar postcomunista, dar si postceausista !) ar putea sa revina…Regele ?!?! Asta ii mai lipsea chelului, tichie de margaritar…?!? Si cine nu ghici - lucru de care rasera si curcile ! - ca singuru’ Rex pe care l-ar putea suferi rumanii la acest ceas al istoriei lor e deja regele… rromilor, Cioaba ?! Cine - in pofida tuturor evidentelor rezultate din sondaje - persista in stupida lozinca “Monarhia salveaza Romania”, ceea ce pana la urma spulbera definitiv sperantele electorale a milioane de romani si romance… ?
Iar acu’, dupa ce servirati si a doua papara, ce mai asteptati, taicutilor... ? De ce nu va duceti in fine la penzie si sa ne lasati in pace... ? Politica nu se face cu inimile voastre pe bracinar, bre, ci cu minti fragede, solide, dar nu tepene... ! In politica se avanseaza cu pasi marunti si cu simtu’ realitatii in vine, cu ochii pe cap-compas, dar nu pe funia clopotarului… Sau vreti cumva sa o luati de la capat...? Tineti mortis sa continuati in acelasi stil... ?! Dupa ce ne-ati indepartat speranta pentru cel putin patru ani, vreti sa terminati definitiv si aceasta tara…?!
Singurul cap politic pe care il avuserati, absolut fortuit, printre voi, il sacrificarati pe altaru’ orgoliilor voastre senile… Nu e deloc intamplator ca „uratii” ce compun, in conceptia stupidului, insa realului, bobor, paradigma cea mai odioasa a Opozitiei, il taiara (si) pe N.Manolescu ca-n C(o)DR(u)…!
Ati mancat haram ? Haram de voi...!
Olt press, 1 octombrie 1992
