Politicieni şi intelectuali
Oamenii ai dracului sunt de două feluri: politicieni şi intelectuali. Primii nu trebuie să fie neapărat diabolic de deştepţi, însă e musai să aibă farmec, voinţă şi vanitate, prin care ei hipnotizează sufleţelele celor amărâţi, dar mulţi. La rândul lor, intelighenţii sunt meşteri în chestii sofisticate, dar fiindcă n-au magnetism personal trec adesea nebăgaţi în seamă, fiind lumeşte incolori. Politicianu’ ce-ar dori, prin absurd, să se facă poet ori savant, gândind să-şi cizeleze în felul acesta intelecţelu, şi-ar pierde vremea degeaba, căci avataru e oricum imposibil din două motive: în primul rând, fiindcă puternicu nu are, el, atâta minte cât să-i ajungă şi pentru rafinare, şi apoi deoarece frenezia sa imbatabilă nu i-ar permite să robotească ani în şir printre cărţi, dacă acest supliciu nu i-ar aduce – şi nu i-ar aduce ! – baremi o coroniţă de premiant sau o tantiemă pompoasă, acolo…Şi mai curios e cazul cestălalt: al poetului/ savantului ce-ar vrea să ajungă primar ! În această eventualitate, ierou nostru ar trebui să împrumute (de unde?) charisma şi vanitatea ce de regulă îi lipsesc, nemaivorbind de faptu că va fi nevoit să mintă o viaţă întreagă – el, maniacul adevărului cu orice preţ! – şi să trăiască la cheremu boborului, ceea ce pentru un ins neînseriabil e de de-a dreptul plictisitor, vai… !
Şi totuşi, în anumite momente intelectualii au dreptu’, ba chiar datoria de a face politică ! Şi anume, atunci când ei constată – fiind primii care pot observa aşa ceva – că puternicii timpului au devenit atât de iresponsabili, din pricina nu importă cărei drăcării, încât a-i lăsa să-şi facă în continuare de cap ar echivala cu o crimă ; căci, dacă nu i se pune urgent sula-n coaste, politrucul nărăvit la rău e-n stare, nu-i aşa, nu doar să-şi belească supuşii mulţi şi mujici, dar şi să-l ridice-n par, la rigoare, pe vasalu’ său de ocazie, christosu…În astfel de momente, intelighenţia e obligată să-şi abandoneze temporar opera şi să apuce sabia…! Desigur însă că paloşu’ creatorului nu poate fi aceeaşi phală iactantă, ca a războinicului, însă Dr.Faustus, în diabolica ingeniozitatea sa, va elabora strategii de disimulare perfecte, ce îi vor permite a se bate cu barbarii de tirani pe teritoriu acestora…
Calende, mai 1991
Şi totuşi, în anumite momente intelectualii au dreptu’, ba chiar datoria de a face politică ! Şi anume, atunci când ei constată – fiind primii care pot observa aşa ceva – că puternicii timpului au devenit atât de iresponsabili, din pricina nu importă cărei drăcării, încât a-i lăsa să-şi facă în continuare de cap ar echivala cu o crimă ; căci, dacă nu i se pune urgent sula-n coaste, politrucul nărăvit la rău e-n stare, nu-i aşa, nu doar să-şi belească supuşii mulţi şi mujici, dar şi să-l ridice-n par, la rigoare, pe vasalu’ său de ocazie, christosu…În astfel de momente, intelighenţia e obligată să-şi abandoneze temporar opera şi să apuce sabia…! Desigur însă că paloşu’ creatorului nu poate fi aceeaşi phală iactantă, ca a războinicului, însă Dr.Faustus, în diabolica ingeniozitatea sa, va elabora strategii de disimulare perfecte, ce îi vor permite a se bate cu barbarii de tirani pe teritoriu acestora…
Calende, mai 1991
