Falansterul de la Scorniceşti
Dacă ar fi fost după mine, Ceauşeştii ar fi trăit şi azi şi ar fi rămas leaderi de partid şi de stat. Noua ţară condusă de Ceauşeşti după Ceauşeşti aş fi botezat-o Republica Falanstieră Noul Scorniceşti (RFNS), iar unicul partid al tinerei republici s-ar fi chemat, evident, Partidul Comunist Postcomunist de Uniune Scorniceşteană (PCPUS). Fericita landă s-ar fi situat, geograficeşte, cam pe Valea Plapcei şi ar fi putut ajunge o metropolă cu până la 3,8 milioane locuitori de diverse naţionalităţi, dar cu aceeaşi concepţie despre lume şi viaţă. Prin ipoteză, ţara ar fi fost bogată la început ; m-aş fi îngrijit ca acestor oameni să nu le lipsească nimic din cele necesare implementării unui model social-economic care să fie pe placul concepţiei lor, iar mai târziu, după chipul şi asemănarea lor. N-aş fi permis nimănui să atenteze măcar la un capăt de aţă din zestrea iniţială a Noului Scorniceşti, ca să nu se spună că Republica lu Ceauşescu-Redivivus n-a beneficiat de şanse egale, în bătălia pentru existenţă, cu ale oricărei alte cetăţi. Ba, dacă aş fi avut o putere ocultă, aş fi transferat în RFSN toate măreţele realizări ale Iepocii, cum ar fi: coloşi furnaliceşti de Galaţi alimentaţi cu minerale de India ; monştri chimiceşti de Piteşti hrăniţi cu petrol arăbesc ; sistem energetic naţional funcţionând cu gaz de Ural ; asistenţă medicală gratuită, fără medicamente; akademicieni cu patru clase primare şi generali de armată fără armata făcută etc. Bine, veţi zice, dar la ce naiba ar fi folosit toate astea la Scorniceşti ?! Ce să faci cu Transfăgărăşanul la Şuica ?! Păi, stimaţilor, dumneavoastră chiar credeţi că asemenea grozăvii ar putea folosi totuşi la ceva, pe undeva, cândva, cumva ?!
Aş fi mers chiar mai departe: aş fi restituit în lei, către moştenitorul PCPUS, întreg patrimoniul fostului PCR, la valoarea de la Zaveră, ca să nu existe nici un dubiu asupra lipsei mele de ranchiună. Acuma, să nu mi se replice că peste două-trei luni, la ritmul în care creşte inflaţia în România Mare (admiţând, aşadar, că RFSN ar fi întruchipat România Mică), milioanele ce le-aş fi lăsat filotim refeseniştilor n-ar mai fi făcut nici doi bani ! Ce, parcă acţiunile de stat/ cupoanele gratuite, cu care ne va pricopsi guvernul nostru fesenist, exact înaintea viitoarelor alegeri, vor face, până la urmă, mai mult ?
O dată rezolvată problema bazei materiale a Falansterului, m-aş fi îngrijit de popularea acestuia, pentru care aş fi înscris la starea civilă a locului, din oficiu, vreo 38.000 de cetăţeni (după cum se vede, nu există nici o legătură între numărul meu şi milionul lu Doru Braia) aleşi pe sprânceană, dintre cei mai buni fii ai poporului. În fine, după ce aş fi tras câteva rânduri de sârmă ghimpată şi-un ziduleţ rumînesc la hotară, ca să moară Ioropa de ciudă, nu mi-ar mai fi rămas decât să dau bobârnacul inaugural noii lumi, aducându-i pe Coconii Conducători (CC), pentru a o pune în mişcare, iar apoi să privesc ca la teatru...
Presupun că aş fi observat de la bun început mari schimbări în mica ţară ! De pildă, eu cred că pe la paştele cailor până şi Ceauşescu ar fi priceput (mai bine mai târziu decât niciodată!) că alde Bobu, Postelnicu, Dăscălescu, Mănescu şi ceilalţi ieroi ai boxelor de judecată postdecembriste sunt mult prea proşti ca să mai stea în capul trebii şi în consecinţă i-ar fi rotit pre toţi, făcându-se că nu aude cârâielile cobinde ale Cabinetului Doi. Nea Nicu ar fi pus, ei bine, piciorul în prag, pentru prima dată în cei peste 45 de ani de viaţă conjugală, şi s-ar fi exprimat cocoşeşte nu numai faţă de activul de bază, dar şi faţă de Leancă-sa. Căci, stimaţilor, nu de aci izvorăsc belelele ce ne vin de la tirani ? Neputând fi ăştia, din motive care îi privesc, prea stăpâni pe consoartele, amantele sau pe fixaţiile lor inconştiente, tipii se revanşează pe biata istorie, ce în aparenţă le suportă cu stoicism bâzdâcurile, dar care în realitate se eliberează hoţeşte de iele şi ni le trânteşte în cârcă subt forma unor Iepoci ce apar când şi când prin seculi şi nu dispar decât după ce pârjolesc pământul în urma lor pentru vremi şi jumătăţi de vremi!… Chestia e, acuma, cu cine ar fi preschimbat Nea Nicu Nomenklatură-sa ? Ei bine, vă las dumneavoastră plăcerea de a face prognosticurile şi, de asemenea, vă provoc să ghiciţi cam cât ar fi rezistatără Marele Ierou la al doilea descălecat, cunoscând că el ar fi avut în coasta-i de aramă, de data asta, oameni ai dracului, care pohtesc puterea şi se ung cu toate alifiile pentru ea, iar nu puţoi ca alde noi, mangafalele ce nu ştim decât să clămpănim şi să-nghiţim ce se găseşte.
Calende, martie 1991
Aş fi mers chiar mai departe: aş fi restituit în lei, către moştenitorul PCPUS, întreg patrimoniul fostului PCR, la valoarea de la Zaveră, ca să nu existe nici un dubiu asupra lipsei mele de ranchiună. Acuma, să nu mi se replice că peste două-trei luni, la ritmul în care creşte inflaţia în România Mare (admiţând, aşadar, că RFSN ar fi întruchipat România Mică), milioanele ce le-aş fi lăsat filotim refeseniştilor n-ar mai fi făcut nici doi bani ! Ce, parcă acţiunile de stat/ cupoanele gratuite, cu care ne va pricopsi guvernul nostru fesenist, exact înaintea viitoarelor alegeri, vor face, până la urmă, mai mult ?
O dată rezolvată problema bazei materiale a Falansterului, m-aş fi îngrijit de popularea acestuia, pentru care aş fi înscris la starea civilă a locului, din oficiu, vreo 38.000 de cetăţeni (după cum se vede, nu există nici o legătură între numărul meu şi milionul lu Doru Braia) aleşi pe sprânceană, dintre cei mai buni fii ai poporului. În fine, după ce aş fi tras câteva rânduri de sârmă ghimpată şi-un ziduleţ rumînesc la hotară, ca să moară Ioropa de ciudă, nu mi-ar mai fi rămas decât să dau bobârnacul inaugural noii lumi, aducându-i pe Coconii Conducători (CC), pentru a o pune în mişcare, iar apoi să privesc ca la teatru...
Presupun că aş fi observat de la bun început mari schimbări în mica ţară ! De pildă, eu cred că pe la paştele cailor până şi Ceauşescu ar fi priceput (mai bine mai târziu decât niciodată!) că alde Bobu, Postelnicu, Dăscălescu, Mănescu şi ceilalţi ieroi ai boxelor de judecată postdecembriste sunt mult prea proşti ca să mai stea în capul trebii şi în consecinţă i-ar fi rotit pre toţi, făcându-se că nu aude cârâielile cobinde ale Cabinetului Doi. Nea Nicu ar fi pus, ei bine, piciorul în prag, pentru prima dată în cei peste 45 de ani de viaţă conjugală, şi s-ar fi exprimat cocoşeşte nu numai faţă de activul de bază, dar şi faţă de Leancă-sa. Căci, stimaţilor, nu de aci izvorăsc belelele ce ne vin de la tirani ? Neputând fi ăştia, din motive care îi privesc, prea stăpâni pe consoartele, amantele sau pe fixaţiile lor inconştiente, tipii se revanşează pe biata istorie, ce în aparenţă le suportă cu stoicism bâzdâcurile, dar care în realitate se eliberează hoţeşte de iele şi ni le trânteşte în cârcă subt forma unor Iepoci ce apar când şi când prin seculi şi nu dispar decât după ce pârjolesc pământul în urma lor pentru vremi şi jumătăţi de vremi!… Chestia e, acuma, cu cine ar fi preschimbat Nea Nicu Nomenklatură-sa ? Ei bine, vă las dumneavoastră plăcerea de a face prognosticurile şi, de asemenea, vă provoc să ghiciţi cam cât ar fi rezistatără Marele Ierou la al doilea descălecat, cunoscând că el ar fi avut în coasta-i de aramă, de data asta, oameni ai dracului, care pohtesc puterea şi se ung cu toate alifiile pentru ea, iar nu puţoi ca alde noi, mangafalele ce nu ştim decât să clămpănim şi să-nghiţim ce se găseşte.
Calende, martie 1991
