Copiii Iepocii
Băşcălia afişată de-alde Secăreş apropo de „guvernul literar-artistic” pe care l-ar forma Alianţa Civică la rigoare, e urmaşa fuduliei tembele arătate de securiştii dintotdeauna intelectualităţii veritabile ! Pentru Copiii Iepocii, telectualu’ demn de ei nu poate fi, vezi bine, decât un cineva foarte staff sau top : cât mai premiat şi mai patalamt, mai tehocrat şi mai academiat (la Fane Babanu, se înţelege, dar merge şi la acad. Drăgănescu), pricopsit cu-o sinecură de partid şi de stat & o tantiemă gomoasă, lustruit cu furniru celor două-trei limbi de circulaţie faşionabilă, trimis pe la ONU, BIRD, BERD (plus DUNĂREA, plus CRESCENT ! ) şi cazat prin campusuri cu denumiri iperexotice (capabile să dărâme văzu şi auzu monstruos al mahalalei natale), cu lunette şi costum asortat, drăguţ, hedonist, jurist, economist, sociolog, şi gradat… Ah, abia aştepta, ea, Securitatea, să plece bădăranu’ (cu care începuse să-i fie ruşine până şi deboşatei de fiică-sa, Domniţa Secu), ca să ne arate mneaei, în fine, ce mândreţe de băieţi are, ce grăsuni luminaţi, ce poligloţi, unicaţi şi aşa dezgheţaţi…! Şi iată că ziua mult visată a sosit (pe care Flueraşii noştri au confundat-o cu „Ziua Revoluţiei”, sărmanii !) şi ce revărsări trandafirii ne potopiră, ce diplome şi pompoane loricate, ce permutări în vile primăvăratice, ce portiere ţăcănite distins, ce discursuri ales implementate, ce blitzuri, ce puicuţe condeiere, ce aripi june şi verdeţuri, ce vătrae rromâneşti, ce rrromânii mari, ce iorope, ce regii autonome, ce agenturi comerciale – snc, scs, sca, srl, sri, sa – etc. !
A intrat deja în antologia grotescului neaoş modu mârlan în care lidera kitschului securistic, gazeta de Azi, i-a prezentat electoratului pe polcovnicii săi secăreşti: şi anume, însoţindu-le pozele savant studiate, retuşate „drept în cour pe scaun”, vorba ardelencei ăleia delicioase, c-un purcoi de titluri care de care mai emininke, de parcă indivizii, proaspăt ieşiţi dintr-un concurs de staruri pentru o rolă de bulevard, tocmai ar fi urmat să zboare la olimpiada de management bahluian…Vă daţi seama ce tornado admirativ s-a declanşat atunci printre damele de la APACA, domnii de bine de la IMGB, sindicaliştii de la Câmpu lu Neag, legumicultorii de la Izbiceni, ce poll de mândrie colegială s-a înregistrat în Corpu TESA, ca şi în intelectualitatea agronomică, didactică şi pedagogică, ce vogă printre lipscani, ce suspine pe fetiţele de la Inter, ce venticello de invidie a suflat printre buticari, patibari şi chioşcari, ce raşuri patriotice i-au cuprins pe vajnicii pensionari, ce ţâţâituri prin mecurile posterioarelor de pui ale sacoşistelor, ce furor, ce fun…! „Mamăăă, ce băieţi valoroşi e ăştia !” vor fi murmurat fanii căzuţi în şezut de-ncântare, et pour cause…! Căci idolii lor se vor fi dovedit, iată, nu doar băieţi de-ai noştri, Lică-al Mitrei & Adi a lu madam Bombonica, dar şi, după cum se vede, „domni” sadea, gata să te bage-n respect atunci când, la vreo nuntă cu dar, mai aleasă, cer lăutarului să pronunţe răspicat: „De la fam. director general…!” (să trăiască !) ; „De la fam. şef secţie cultură, ştiinţă, deschidere europeană…!” (să trăiţi !) ; „De la fam. purtător de cuvânt…! (?) …şi-un cadou în valoare de zece dolari pentru mireasă, de la doamna…! (?!)” Aferim…
Că pempanţii ăştia nu sunt, vezi bine, domni, şi că habar n-au ce e aia un intelectual a dovedit-o anţărţ unu’ oricum mai mare (în grad) decât ei : vreau să zic însuşi Gorbi… Aflat într-o vizită oficială în SUA şi lansând o invitaţie generică pentru o „întâlnire cu intelectualii”, Gorbi a fost surpins să afle, în ziua cu pricina, că ziariştii şi alţi ştiutori de carte, oameni foarte teligenţi şi stimabili de altfel, se bosumflaseră in corpore, vociferând că de ce Mişa nu-i invitase şi pe ei…Stupoarea prezidentului kaghebist - care îi invitase pe toţi intelectualii, n-aşa?- fu atunci oarecum reperată de un dragoman yankeu zâmbăreţ, care îi explică impetuosului rusnak şi tovărăşescului său protocol, cum că în USA şi în Occidentu de vârf, în clasa intelectuali sunt cuprinşi doar scriitorii şi câţiva savanţi mai răsăriţi, iar nu toată populaţia alfabetizată, ca în balşaia kultura… Gorbi, om dintr-o bucată, nu s-a supărat, se înţelege, şi a poruncit pe loc cele necesare pentru îndreptarea gafei, ceea ce mă îndoiesc că ar fi făcut, într-un context asemănător, Tovarăşu nost’ şi savanta de Leancă-sa, sau -exempli gratia- Copiii Iepocii… “Domnii” ăştia nu contenesc, de pildă, a persifla pe N.Manolescu şi PAC-ul „literar-artistic”, vrând să spună că opoziţia intelectuală nu s-ar pricepe, vezi nene, la politică, treabă ce-ar fi fiind de competenţa exclusivă a tehnocraţilor gradaţi. Faptul că “ideologii” noştri n-ar putea să argumenteze de ce, la urma urmei, ar fi mai competent în politică un doctor în ape (şi alea tulburi !), decât un maestru al Istoriei Literaturii sau decât un critic al textelor – care sunt în fond lumea – nu contează deloc pentru ei, n-aşa ? Să ne mai mirăm că alde Secăreş n-au aflat nici până azi că retorta vieţii intelectuale o constituie literatura, că prin litere se colecţionează miligramic şarjele de distilare a spiritului din noianu vieţuirilor de toată mâna şi că tot aci se prepară (departe de ochii prostimii ignorante, dar şi de ai aceleia savante) revoluţiile, răzbelele, miturile diverse, alte chestii ? Ar fi zadarnic...
Calende, iulie-august 1991
Că pempanţii ăştia nu sunt, vezi bine, domni, şi că habar n-au ce e aia un intelectual a dovedit-o anţărţ unu’ oricum mai mare (în grad) decât ei : vreau să zic însuşi Gorbi… Aflat într-o vizită oficială în SUA şi lansând o invitaţie generică pentru o „întâlnire cu intelectualii”, Gorbi a fost surpins să afle, în ziua cu pricina, că ziariştii şi alţi ştiutori de carte, oameni foarte teligenţi şi stimabili de altfel, se bosumflaseră in corpore, vociferând că de ce Mişa nu-i invitase şi pe ei…Stupoarea prezidentului kaghebist - care îi invitase pe toţi intelectualii, n-aşa?- fu atunci oarecum reperată de un dragoman yankeu zâmbăreţ, care îi explică impetuosului rusnak şi tovărăşescului său protocol, cum că în USA şi în Occidentu de vârf, în clasa intelectuali sunt cuprinşi doar scriitorii şi câţiva savanţi mai răsăriţi, iar nu toată populaţia alfabetizată, ca în balşaia kultura… Gorbi, om dintr-o bucată, nu s-a supărat, se înţelege, şi a poruncit pe loc cele necesare pentru îndreptarea gafei, ceea ce mă îndoiesc că ar fi făcut, într-un context asemănător, Tovarăşu nost’ şi savanta de Leancă-sa, sau -exempli gratia- Copiii Iepocii… “Domnii” ăştia nu contenesc, de pildă, a persifla pe N.Manolescu şi PAC-ul „literar-artistic”, vrând să spună că opoziţia intelectuală nu s-ar pricepe, vezi nene, la politică, treabă ce-ar fi fiind de competenţa exclusivă a tehnocraţilor gradaţi. Faptul că “ideologii” noştri n-ar putea să argumenteze de ce, la urma urmei, ar fi mai competent în politică un doctor în ape (şi alea tulburi !), decât un maestru al Istoriei Literaturii sau decât un critic al textelor – care sunt în fond lumea – nu contează deloc pentru ei, n-aşa ? Să ne mai mirăm că alde Secăreş n-au aflat nici până azi că retorta vieţii intelectuale o constituie literatura, că prin litere se colecţionează miligramic şarjele de distilare a spiritului din noianu vieţuirilor de toată mâna şi că tot aci se prepară (departe de ochii prostimii ignorante, dar şi de ai aceleia savante) revoluţiile, răzbelele, miturile diverse, alte chestii ? Ar fi zadarnic...
Calende, iulie-august 1991
