Porniţi (iar) înainte, tovarăşi ?
E limpede că neşte forţe din spectrul ocultei roşcovane indigene sunt lansate avan într-o tentativă de restauraţie… Restauraţie a ce ? mă veţi întreba, iar răspunsul meu este : cine ştie ?! Dacă aş spune că se doreşte, de către aceste forţe mai mult sau mai puţin fioroase, refacerea ceauşismului clasic, probabil că aş exagera. Dar atunci ce vor ăştia, social-democraţie originală ? Pista e ocupată deja, cel puţin în vorbe, cu Frontu ! De liberalism sau de alte doctrine şi mai capitaliste nici pomeneală în planurile revanşarzilor noştri, iar de fascism se dezic ca de Ucigă-l Toaca, deşi multe din ideile lor par a fi copiate din îndrumaru naţional-socialist. Nu ne rămâne decât să tragem concluzia că infatigabilii peremişti şi pesemişti – căci despre dumnealor e vorba, în principiu – nu prea ştiu, de fapt, ce vor, sau poate că ştiu ei prea bine, dar nu vor să recunoască: vor (iar!) puterea...
Ei bine, să presupunem că boboru, derutat, pe de o parte, de tactica vicleană a complotiştilor, de promisiunile cu marea şi sarea, cu egalitatea, cu România a românilor, cu locuri de muncă pentru toţi, cu râuri de Lapte şi Miere, cu un cuvânt, şi adânc decepţionat, pe altă parte, de-ntreg eonu' postdecembrist, de şomaj, de scumpete, corupţie, anarhie etc, sau, în fine, speriaţi de eventualitatea – pe care C.V.Tudor şi I.Neacşu, dar nu numai ei, ştiu să o facă perfect credibilă pentru naivi – ca ţărişoara noastră va încăpea, doamne fereşte, pe mâna ungurilor, a jidanilor, francmasonilor, ţiganilor, americanilor, austriecilor sau a altor neamuri de bampiri (doar ne aflăm în ţara lu Dracula, nu?), să presupunem deci că Marea Majoritate, în virtutea acestor premise, unele reale, altele inventate falacios, se va lăsa păcălită din nou şi va legaliza prin vot (dacă nu cumva complotişii o vor lua înaintea alegerilor…;)) puterea lu Vadim & Verdeţ, arcades ambo… Şi ce vor face aceşti domni cu puterea ? Dacă se vor ţine de cuvânt şi vor pune în practică programele lor aparent justiţiare, iar în fond comunistoide, bâlciu restaurator n-ar dura nici câteva luni. Căci – se ştie ! – o lume de genul celei pe care o promit „românii mari” nu este doar o prostie, este o utopie. Acest tip de societate e (s-a verificat deja acest lucru în practica a miliarde de oameni) o entitate absurdă, fără nici un germene viabil în ea, care sfârşeşte la un moment dat prin a se maligniza fatal. Iar în condiţiile de izolare, de antipatie externă totală, în care e de presupus că şi-ar implementa V & V „noua” lume „mai bună şi mai dreaptă”, momentul de explozie al acesteia ar interveni fulgerător, catastrofal. Şi atunci, pe unde ar mai scoate cămaşa restauranţii ?
Să mergem însă cu supoziţiile până la capăt. Să admitem, a nouveau, că românii, din inconştienţă, din blazare sau, de ce nu? din sictir pentru bişniţarii lui P.Roman, vor prefera să se întoarcă la raţia de curent electric şi de mâncare, la „ordinea şi disciplina” statului securistic, la cultul personalităţii ieroului din Teslui, de data asta, la liniştea macabră a lumii planificate, standardizate, mistificate, supercentralizate şi vaccinate, la Ferma Animalelor, pe scurt. Or, mi se pare îndoielnic că, în aceste condiţii, toţi cetăţenii români ar mai fi dispuşi să rămâie alături de aborigenii get-beget şi să le împărtăşească, la nesfârşit, masochismul ! N-ar fi exclus, aşadar, ca o parte din compatrioţii noştri să se ridice hotărât şi să spună: „Alo, majoritari, dacă vreţi să vă întoarceţi în ţarc, n-aveţi decât, însă noi nu mai servim aşa-ceva!”. Păţania pretenarilor iugo-slavi ar trebui să ne fie învăţătură de minte ! Aci nu e numai mâna extracontinentalilor, care urmăresc să torpileze viitoarele State Unite ale Europei (SUE), băgându-le „libanul” în casă, aci se petrece (şi) un lucru dureros de banal. Nişte comunităţi mai bogate, mai dezvoltate şi, într-un anume sens, mai civilizate (Slovenia, Croaţia), nu mai sunt dispuse să tragă ponoasele altora, doar de hatâru' faptului că acestea sunt, întâmplător sau nu, mai populate, mai sărace şi mai fudul-naţionaliste, ori fiindcă s-au gândit ele, n-aşa?, să rămână în continuare (măcar) „socialist-democratice”. A bon entendeur, salut ! Firma mai mult decât „originală” pe care ne-ar face-o reuşita peremiştilor şi pesemiştilor ne-ar putea aduce, vai nouă, „profituri” istorice ! În locul „României Mari” pe care ne-o flutură pe sub ochi restauranţii, în locul raiului pe pământ românesc pe care ni-l „garantează” demagogic, ne-am putea alege cu o „Valahie Mare” şi mai mult decât atât: cu un frumos rix civil, ca între fraţi ! Moş Teacii ce nu contenesc să ne asigure că „armata poporului” ar rezolva mintenaş „situaţia creată” nu sunt deloc caraghioşi, sunt criminali. Ei pariază iresponsabil pe faptul că ar fi lăsaţi să zdrobească trosc-pleosc autonomismele, asemenea maestrului lor Saddam, ignorând faptul că România nu este Irakul-de-după-războiul-din-Golf şi nu se află în Orientul Mijlociu. Defecţiunea pe care ar crea-o la noi peremismul şi pesemismul ar perturba intolerabil planurile SUE (vezi mai sus) şi, în acelaşi timp, ar procura un spaţiu nesperat de manevră pentru toţi cei ce au alte interese decât ale Europei Unite sau, cu atât mai rău pentru noi, decât ale statului naţional unitar român... Frumos ne-ar mai sta între ciocan şi nicovală, n-aşa ?! Românii ce se pregătesc să „meargă” pe mâna lui Vadim şi Verdeţ ar trebui să se teamă cumplit de eventualitatea ca voturile acordate acestora să fie tot atâtea cuie bătute în tronu nu doar al „României Mari”, însă al României de mâine… Ce n-ar da acum demagogu naţionalist-comunist Miloşevici ca decembrie 1989 (tot un decembrie ’89, deci !) să nu fi fost o lună “fastă” pentru „socialiştii” săi, ori să nu se fi ajuns a se trage între timp, sau de-ar fi să rămână (măcar !) cu Serbia Mare… Dă, doamne, baremi rumânaşilor noştri, mintea cea de pe urmă…!
Ei bine, să presupunem că boboru, derutat, pe de o parte, de tactica vicleană a complotiştilor, de promisiunile cu marea şi sarea, cu egalitatea, cu România a românilor, cu locuri de muncă pentru toţi, cu râuri de Lapte şi Miere, cu un cuvânt, şi adânc decepţionat, pe altă parte, de-ntreg eonu' postdecembrist, de şomaj, de scumpete, corupţie, anarhie etc, sau, în fine, speriaţi de eventualitatea – pe care C.V.Tudor şi I.Neacşu, dar nu numai ei, ştiu să o facă perfect credibilă pentru naivi – ca ţărişoara noastră va încăpea, doamne fereşte, pe mâna ungurilor, a jidanilor, francmasonilor, ţiganilor, americanilor, austriecilor sau a altor neamuri de bampiri (doar ne aflăm în ţara lu Dracula, nu?), să presupunem deci că Marea Majoritate, în virtutea acestor premise, unele reale, altele inventate falacios, se va lăsa păcălită din nou şi va legaliza prin vot (dacă nu cumva complotişii o vor lua înaintea alegerilor…;)) puterea lu Vadim & Verdeţ, arcades ambo… Şi ce vor face aceşti domni cu puterea ? Dacă se vor ţine de cuvânt şi vor pune în practică programele lor aparent justiţiare, iar în fond comunistoide, bâlciu restaurator n-ar dura nici câteva luni. Căci – se ştie ! – o lume de genul celei pe care o promit „românii mari” nu este doar o prostie, este o utopie. Acest tip de societate e (s-a verificat deja acest lucru în practica a miliarde de oameni) o entitate absurdă, fără nici un germene viabil în ea, care sfârşeşte la un moment dat prin a se maligniza fatal. Iar în condiţiile de izolare, de antipatie externă totală, în care e de presupus că şi-ar implementa V & V „noua” lume „mai bună şi mai dreaptă”, momentul de explozie al acesteia ar interveni fulgerător, catastrofal. Şi atunci, pe unde ar mai scoate cămaşa restauranţii ?
Să mergem însă cu supoziţiile până la capăt. Să admitem, a nouveau, că românii, din inconştienţă, din blazare sau, de ce nu? din sictir pentru bişniţarii lui P.Roman, vor prefera să se întoarcă la raţia de curent electric şi de mâncare, la „ordinea şi disciplina” statului securistic, la cultul personalităţii ieroului din Teslui, de data asta, la liniştea macabră a lumii planificate, standardizate, mistificate, supercentralizate şi vaccinate, la Ferma Animalelor, pe scurt. Or, mi se pare îndoielnic că, în aceste condiţii, toţi cetăţenii români ar mai fi dispuşi să rămâie alături de aborigenii get-beget şi să le împărtăşească, la nesfârşit, masochismul ! N-ar fi exclus, aşadar, ca o parte din compatrioţii noştri să se ridice hotărât şi să spună: „Alo, majoritari, dacă vreţi să vă întoarceţi în ţarc, n-aveţi decât, însă noi nu mai servim aşa-ceva!”. Păţania pretenarilor iugo-slavi ar trebui să ne fie învăţătură de minte ! Aci nu e numai mâna extracontinentalilor, care urmăresc să torpileze viitoarele State Unite ale Europei (SUE), băgându-le „libanul” în casă, aci se petrece (şi) un lucru dureros de banal. Nişte comunităţi mai bogate, mai dezvoltate şi, într-un anume sens, mai civilizate (Slovenia, Croaţia), nu mai sunt dispuse să tragă ponoasele altora, doar de hatâru' faptului că acestea sunt, întâmplător sau nu, mai populate, mai sărace şi mai fudul-naţionaliste, ori fiindcă s-au gândit ele, n-aşa?, să rămână în continuare (măcar) „socialist-democratice”. A bon entendeur, salut ! Firma mai mult decât „originală” pe care ne-ar face-o reuşita peremiştilor şi pesemiştilor ne-ar putea aduce, vai nouă, „profituri” istorice ! În locul „României Mari” pe care ne-o flutură pe sub ochi restauranţii, în locul raiului pe pământ românesc pe care ni-l „garantează” demagogic, ne-am putea alege cu o „Valahie Mare” şi mai mult decât atât: cu un frumos rix civil, ca între fraţi ! Moş Teacii ce nu contenesc să ne asigure că „armata poporului” ar rezolva mintenaş „situaţia creată” nu sunt deloc caraghioşi, sunt criminali. Ei pariază iresponsabil pe faptul că ar fi lăsaţi să zdrobească trosc-pleosc autonomismele, asemenea maestrului lor Saddam, ignorând faptul că România nu este Irakul-de-după-războiul-din-Golf şi nu se află în Orientul Mijlociu. Defecţiunea pe care ar crea-o la noi peremismul şi pesemismul ar perturba intolerabil planurile SUE (vezi mai sus) şi, în acelaşi timp, ar procura un spaţiu nesperat de manevră pentru toţi cei ce au alte interese decât ale Europei Unite sau, cu atât mai rău pentru noi, decât ale statului naţional unitar român... Frumos ne-ar mai sta între ciocan şi nicovală, n-aşa ?! Românii ce se pregătesc să „meargă” pe mâna lui Vadim şi Verdeţ ar trebui să se teamă cumplit de eventualitatea ca voturile acordate acestora să fie tot atâtea cuie bătute în tronu nu doar al „României Mari”, însă al României de mâine… Ce n-ar da acum demagogu naţionalist-comunist Miloşevici ca decembrie 1989 (tot un decembrie ’89, deci !) să nu fi fost o lună “fastă” pentru „socialiştii” săi, ori să nu se fi ajuns a se trage între timp, sau de-ar fi să rămână (măcar !) cu Serbia Mare… Dă, doamne, baremi rumânaşilor noştri, mintea cea de pe urmă…!
România literară şi Calende, august-sept. 1991
