P.A.C.-ul ce-am pohtit
Ipoteză de lucru. Să ne reamintim, iubite cetitor, cum la momentu’ ordonat alde Patriciu, Cataramă & Co îl lăsară pe săracu’ dom’ Câmpeanu cu posterioru’, pardon, în baltă, şi asta când, mai precis, nene…? Păi, taman când impetuosu’ dom’ Câmpeanu avea nevoie neapărat de neşte coarne, de o aripă tânără, cum ar veni, încă neînvăţată cu zboru’ la cucurigu’ şi care deci să-i taie din elan lu’ domnu’ Câmpeanu’ ista…Că prea ajunsese domnu’ cu pricina un pericol pentru Compania de mai sus, aia…
Mai departe, după ce fu executat conform or-Dinului, dom’ Câmpeanu păru că renaşte, al năii, din propria-i cenuşă, ca Pasărea Phoenix…O, nu că dom’ Câmpeanu ist’ ar fi cântărit cine ştie ce în sine, da’ orişicât, omu’ era greu în comparaţie cu tatăii Coposu & Raţiu, carele nu mai aveau nevoie de nici o Aripă Şubredă, pentru a da în gropi…Aşa că irumpse în scenă, din nou, deux ex machina, subt forma vestitului cuplu Patriciu & Cataramă, care ce credeţi că-mi făcea…? Păi, pentru început, un circ sadea : mai întâi, tras palme piaţa publică, picioare spate gios, drăcuit şi scuipat mutual ca la uşa cortului, după care, pasămite, se despărţiră : unu’ îşi luă calu’ şi se duse la hanu’ Coposu – CD, iar ăluilalt îi reveni cocoşu’, cu care, după ce rătăci ca un umil NPL ce era, se returnă pănă la urmă la picerele lu’ papa Câmpeanu, a la Canossa…
Să-l abandonăm, deocamdată, pe ierou’ Pollux-Patriciu şi să-l filăm pe dioscuru-său, Castor-Cataramă… Care mări ce-mi făcea…? Păi, după ce pe papaşa Câmpeanu îl trombonea, cu ciubuce şi cahvea, la Braşov îl ducea, cu el, cică, se unea şi pre Câmpeanu îl termina…! Şi pe cine, în capu’ PNL, suia…? Pe onestu’ Quintus, ha, ce dandanache, despre carele ştiţi ce-a zis Ciuceanu…? Mache…?!
Iar Polluxu’ de Patriciu ce-mi făcea…? În CDR adăsta şi cu ochii pe ei era…! Or-Dinu’ suna cam aşa: „Care cum se va ridica, pe la uşi pe la ferestre, loveşte!”. Momentan, ha, Patriciu şoma…Căci tica Coposu nu se schimba, Ticu Dumitrescu nici aşa, taica Raţiu pleca cu sorcova, pe la neamurile-i de pe tărâmu’ celălalt şi pe la rude, iar alţii – de unde…?! Şi deci cine mai rămânea, decât Manolescu…, a ?! Etc etcaetera, comanda-i a fuziona… Iar pe urmă o să vadă el Manolescu ce s-o întâmpla, sau cam aşa ceva…!
În altă ordine de idei : Rumâni, ştiaţi că vi s-a pregătit cevaşilea…? Procentu’ de participare la recentele alegeri locale de ici-acolo – şi care s-ar înregistra la scara întregii ţări, în caz că alegerile generale ar avea loc azi – marchează, oh, sfârşitu’ „minunii” neaoşe, cincinale…Pasămite, din caru’ de iluzii cu care plecarăm la drum în ’89, n-a mai rămas decât atâtica: o puţică de procente…Nouă din zece rumâni de azi, cu drept de vot, nu mai cred, iacătă, nu doar în miracole, însă în nimic…! Ai Noştri au revenit la tactica (a)temporizării dintotdeauna, tradusă în limbaj mioritic chiar aşa: Dă-i în mă-sa ! Altădată, rumânii, puşi în faţa vitregiilor vremilor şi jumătăţilor de vremi, se retrăgeau în ce aveau: în codru’, „frate cu rumânu’”, în doina de jele, în bancurile cu Bulă, în blocurilii „de beton şi sticlă”, ale Iepocii…; acu’, la rumâni, e la modă retragerea în faţa Alegerilor…Căci apa trece, pietrele rămân, crede săracu’ rumân… Da’ până când, măi, rumâne, măi…?!
C-o fi, c-o păţi, asta e situaţia: procentu’ de la recentele locale arată că rumânu’ s-a săturat până-n gât, aşa, de toate, şi că nu mai vrea să auză de „democraţie”, îndeosebi…Crezi că salvezi ceva dacă îi explici lu’ badea Gheorghe că „democraţia” pe care o cunoscu el în ăşti ani nu fu democraţie, ci anarhie…? De unde să ştie rumânu’ nost’ cum e democraţia a bună, dacă nimerea nu i-a dat să guste aşa-ceva, ba din contră : s-ar zice că Oarecine (?!) s-a scremut avan ca să-l convingă pe rumân cum că, zi să-i zic, asta, „democraţia” e Anarhia, şi na, şi na, satură-te, rumâne, cu ea…! Pricepeţi, bre…? Ăştia, „teroriştii”, cum ar veni, când deturnară ditamai achillelauroiu’ Rivoluţiei, comiseră cele faptele…; iar acu’, ca să se poată bucura de dreptu’ de a nu fi întrebaţi ce şi cum, sunt nevoiţi să se ţie cu orice preţ la timonă, până trece ceasu’ rău…”Ceasu’ rău” fiind întruchipat, în coşmarele a milioane de rumâni cu ochi albaştri (milioane, aţi citit bine!) de orele astrale ale horo(rr)scoapelor lu’ Ticu Dumitrescu, tica Coposu, mama Cornea, nea Băcanu et aliis…Ăştia, „securiştii”, adicătelea, nu-şi pot permite să lase comanda, atâta timp cât va egzista pericolu’ să vie la cârmă alde sperietorile de mai sus…Şi aci remarcăm încă o dată rolu’ odios al unei anumite părţi din Opoziţia neaoşă : care, înainte de a prinde ursu’ din pădure, s-a şi apucat să-i vânză pielea l’alde gură-cască şi, cu arginţii novicilor la teşcherea, să o bea…Alde tata Coposu, adicătelea, după ce i-au asigurat pe-alde Tov Ion cum că, în caz că vor avea putirinţă, o să-i belească nesmintit, le-au cerutără, apoi, creştineşte şi democraticeşte,votu’…Din două una : ori alde Opoziţia i-au crezutără pe-alde Ăştia aşa de proşti încât nici nu se poate imagina, ori viţăvercea…! De’acu’ însă situaţia se – vorba vine! – limpezi : cu concursul Ăstora & Ăstorlalţi, deopotrivă, rumânu’ de rând fu zăpăcit, mai întâi, apoi turmentat, adus în stare, iacătă, de a-i da în mă-sa pre toţi şi de a se retrage, o dată în plus, în Văgăunile Timpului…Poa’ să vie la Putere şi Savaot, pe rumân îl doare de’acu’ în cot !…E pregătit rumânu’, aşadar, pentru orice, dar, atenţie, nu pentru oricine…Vorba lui Anton Pann – ăl cinic ca un proverb – : dacă nema putirinţa…
Nou’ eon ce va să vie – şi care poa’ să sosească oricând din punctu’ de vedere al boborului – nu va întâmpina nici o oprelişte din partea Marei Majorităţi, ei bine…Singura reformă mai brează ce o va avea de implementat Elţânescu al nost’ şi care va întruni, ha, sufragiu universal, va fi să revigoreze, din când în când, mangalu’ de la cuptoarele unde vor parpali căpoşii căpoşilor, helas…
Şi deci ce-i de făcut, măi, rumâne, măi…?! Cum să redeşteptăm interesul pentru politică al concetăţenilor noştri majoritari, aiasta fiind, de altfel, ultissima tactică în stare să combată cât de cât Scorpia ce v(re)a să (re)vie…? Ascultă indicaţiile-mi, neamule: inomabila Fiară de Stat, ce tinde a se redeştepta văzând cu ochii, posedă câte un călcâi al lu’ Ahile în fiecare dintre localităţile terrei ocupate de rumânaşi…Acilea să ţintiţi, măi : în chestia autonomiei locale, care însă e altceva, atenţie, decât Autonomia Ardealului, a Banatului, a Moldovei etc. Autonomiile pe criterii istorice, naţionaliste sau etnice sunt chimere tot atât de (a)fumate ca şi ţâfna Statului Totalitont (apud Piţu) ; ducă-se naibii, aşadar, natu’ centralizat dac, hungaria marre, serbia miloşeviceaţă, guleamătă bălgaria (căci velikoruşii, ca să nu mai vorbim de velicele, sunt oricum ’utuţi in ’Ur de tot Vavilonu’)! Vivat res-publicele a la Ploieşti, în frunte cu comenduirile lor generale, Consiliile Locale…! Trăiască, crească, înflorească/ Mizilu’, Lehliu’, Carei şi com.Vaideei…!
N-o să fie uşor, căuzaşi…! Chiar dacă ne restrângem pretenţiile la cucerirea putirinţei comunale în târgurile & cătunele unde ne ducem vacu’, ţelul cu pricina rămâne tot o Hymalaie pentru alde noi, dacă socotim enormu’, colosalu’, ne-mai-po-me-ni-tu’ diletantism politic ce ne caracterizează şi din care oferirăm mostre copioase Kosmosului…
Et nunc erundimini, rumânaşi…! Lăsaţi-i în pacea lor de secul 19 pe istorici, pe comunişti, pe naţionalişti şi artişti…Reveniţi la realitate…! Aduceţi-vă aminte - din strămoşii romani – că politica nu e decât un pact compromisoriu, prin care binele şi răul Romei se combină cu binele şi răul Barbarilor, pen’ ca din acest mariaj să rezulte mare nostrum, lumea în carne şi oase…Ar fi, vezi bine, ideal, ca lumea să se compună doar din angelii radioşi, Ai Noştri ! ; da’ fiindcă idealu’ nu e realu’ trebuie să admitem că există şi angelii negri radioşi, Ai Lor, şi că Marea Majoritate e formată, prin urmare, din rumânaşi sintetici, cu înlocuitori…Pricepeţi, mă ?! Fiecare, acolo unde sunteţi, treceţi la constituirea, pe baza unor pacte compromisorii aborigene, a Partidului Acţiunii Cetăţeneşti şi, cu un program pragmatic în proţap, limitaţi-vă la cucerirea Consiliului Local…A mai mare grijă a voastră – de înscris în programu’ PAC-ului de mai sus – va să fie nu procesu’ comunismului, al securismului etc., nu punctu’ 8 sau 88, şi nici Basarabia, Biserica, Neamu’, Ţara, Terra or’ Galaxia, ci afirmarea răspicată, pe capitole, paragrafe, puncte şi subpuncte, a principiului autonomiei administrative locale, care e miezu’ Ioropei de azi şi, fără îndoială, va fi buricu’ mapamondului politic de mâine…Iată ce vă zice, azi, 23.02.95, hic et sic, poetaşu’…
Calende, ianuarie-februarie-martie 1995
Mai departe, după ce fu executat conform or-Dinului, dom’ Câmpeanu păru că renaşte, al năii, din propria-i cenuşă, ca Pasărea Phoenix…O, nu că dom’ Câmpeanu ist’ ar fi cântărit cine ştie ce în sine, da’ orişicât, omu’ era greu în comparaţie cu tatăii Coposu & Raţiu, carele nu mai aveau nevoie de nici o Aripă Şubredă, pentru a da în gropi…Aşa că irumpse în scenă, din nou, deux ex machina, subt forma vestitului cuplu Patriciu & Cataramă, care ce credeţi că-mi făcea…? Păi, pentru început, un circ sadea : mai întâi, tras palme piaţa publică, picioare spate gios, drăcuit şi scuipat mutual ca la uşa cortului, după care, pasămite, se despărţiră : unu’ îşi luă calu’ şi se duse la hanu’ Coposu – CD, iar ăluilalt îi reveni cocoşu’, cu care, după ce rătăci ca un umil NPL ce era, se returnă pănă la urmă la picerele lu’ papa Câmpeanu, a la Canossa…
Să-l abandonăm, deocamdată, pe ierou’ Pollux-Patriciu şi să-l filăm pe dioscuru-său, Castor-Cataramă… Care mări ce-mi făcea…? Păi, după ce pe papaşa Câmpeanu îl trombonea, cu ciubuce şi cahvea, la Braşov îl ducea, cu el, cică, se unea şi pre Câmpeanu îl termina…! Şi pe cine, în capu’ PNL, suia…? Pe onestu’ Quintus, ha, ce dandanache, despre carele ştiţi ce-a zis Ciuceanu…? Mache…?!
Iar Polluxu’ de Patriciu ce-mi făcea…? În CDR adăsta şi cu ochii pe ei era…! Or-Dinu’ suna cam aşa: „Care cum se va ridica, pe la uşi pe la ferestre, loveşte!”. Momentan, ha, Patriciu şoma…Căci tica Coposu nu se schimba, Ticu Dumitrescu nici aşa, taica Raţiu pleca cu sorcova, pe la neamurile-i de pe tărâmu’ celălalt şi pe la rude, iar alţii – de unde…?! Şi deci cine mai rămânea, decât Manolescu…, a ?! Etc etcaetera, comanda-i a fuziona… Iar pe urmă o să vadă el Manolescu ce s-o întâmpla, sau cam aşa ceva…!
În altă ordine de idei : Rumâni, ştiaţi că vi s-a pregătit cevaşilea…? Procentu’ de participare la recentele alegeri locale de ici-acolo – şi care s-ar înregistra la scara întregii ţări, în caz că alegerile generale ar avea loc azi – marchează, oh, sfârşitu’ „minunii” neaoşe, cincinale…Pasămite, din caru’ de iluzii cu care plecarăm la drum în ’89, n-a mai rămas decât atâtica: o puţică de procente…Nouă din zece rumâni de azi, cu drept de vot, nu mai cred, iacătă, nu doar în miracole, însă în nimic…! Ai Noştri au revenit la tactica (a)temporizării dintotdeauna, tradusă în limbaj mioritic chiar aşa: Dă-i în mă-sa ! Altădată, rumânii, puşi în faţa vitregiilor vremilor şi jumătăţilor de vremi, se retrăgeau în ce aveau: în codru’, „frate cu rumânu’”, în doina de jele, în bancurile cu Bulă, în blocurilii „de beton şi sticlă”, ale Iepocii…; acu’, la rumâni, e la modă retragerea în faţa Alegerilor…Căci apa trece, pietrele rămân, crede săracu’ rumân… Da’ până când, măi, rumâne, măi…?!
C-o fi, c-o păţi, asta e situaţia: procentu’ de la recentele locale arată că rumânu’ s-a săturat până-n gât, aşa, de toate, şi că nu mai vrea să auză de „democraţie”, îndeosebi…Crezi că salvezi ceva dacă îi explici lu’ badea Gheorghe că „democraţia” pe care o cunoscu el în ăşti ani nu fu democraţie, ci anarhie…? De unde să ştie rumânu’ nost’ cum e democraţia a bună, dacă nimerea nu i-a dat să guste aşa-ceva, ba din contră : s-ar zice că Oarecine (?!) s-a scremut avan ca să-l convingă pe rumân cum că, zi să-i zic, asta, „democraţia” e Anarhia, şi na, şi na, satură-te, rumâne, cu ea…! Pricepeţi, bre…? Ăştia, „teroriştii”, cum ar veni, când deturnară ditamai achillelauroiu’ Rivoluţiei, comiseră cele faptele…; iar acu’, ca să se poată bucura de dreptu’ de a nu fi întrebaţi ce şi cum, sunt nevoiţi să se ţie cu orice preţ la timonă, până trece ceasu’ rău…”Ceasu’ rău” fiind întruchipat, în coşmarele a milioane de rumâni cu ochi albaştri (milioane, aţi citit bine!) de orele astrale ale horo(rr)scoapelor lu’ Ticu Dumitrescu, tica Coposu, mama Cornea, nea Băcanu et aliis…Ăştia, „securiştii”, adicătelea, nu-şi pot permite să lase comanda, atâta timp cât va egzista pericolu’ să vie la cârmă alde sperietorile de mai sus…Şi aci remarcăm încă o dată rolu’ odios al unei anumite părţi din Opoziţia neaoşă : care, înainte de a prinde ursu’ din pădure, s-a şi apucat să-i vânză pielea l’alde gură-cască şi, cu arginţii novicilor la teşcherea, să o bea…Alde tata Coposu, adicătelea, după ce i-au asigurat pe-alde Tov Ion cum că, în caz că vor avea putirinţă, o să-i belească nesmintit, le-au cerutără, apoi, creştineşte şi democraticeşte,votu’…Din două una : ori alde Opoziţia i-au crezutără pe-alde Ăştia aşa de proşti încât nici nu se poate imagina, ori viţăvercea…! De’acu’ însă situaţia se – vorba vine! – limpezi : cu concursul Ăstora & Ăstorlalţi, deopotrivă, rumânu’ de rând fu zăpăcit, mai întâi, apoi turmentat, adus în stare, iacătă, de a-i da în mă-sa pre toţi şi de a se retrage, o dată în plus, în Văgăunile Timpului…Poa’ să vie la Putere şi Savaot, pe rumân îl doare de’acu’ în cot !…E pregătit rumânu’, aşadar, pentru orice, dar, atenţie, nu pentru oricine…Vorba lui Anton Pann – ăl cinic ca un proverb – : dacă nema putirinţa…
Nou’ eon ce va să vie – şi care poa’ să sosească oricând din punctu’ de vedere al boborului – nu va întâmpina nici o oprelişte din partea Marei Majorităţi, ei bine…Singura reformă mai brează ce o va avea de implementat Elţânescu al nost’ şi care va întruni, ha, sufragiu universal, va fi să revigoreze, din când în când, mangalu’ de la cuptoarele unde vor parpali căpoşii căpoşilor, helas…
Şi deci ce-i de făcut, măi, rumâne, măi…?! Cum să redeşteptăm interesul pentru politică al concetăţenilor noştri majoritari, aiasta fiind, de altfel, ultissima tactică în stare să combată cât de cât Scorpia ce v(re)a să (re)vie…? Ascultă indicaţiile-mi, neamule: inomabila Fiară de Stat, ce tinde a se redeştepta văzând cu ochii, posedă câte un călcâi al lu’ Ahile în fiecare dintre localităţile terrei ocupate de rumânaşi…Acilea să ţintiţi, măi : în chestia autonomiei locale, care însă e altceva, atenţie, decât Autonomia Ardealului, a Banatului, a Moldovei etc. Autonomiile pe criterii istorice, naţionaliste sau etnice sunt chimere tot atât de (a)fumate ca şi ţâfna Statului Totalitont (apud Piţu) ; ducă-se naibii, aşadar, natu’ centralizat dac, hungaria marre, serbia miloşeviceaţă, guleamătă bălgaria (căci velikoruşii, ca să nu mai vorbim de velicele, sunt oricum ’utuţi in ’Ur de tot Vavilonu’)! Vivat res-publicele a la Ploieşti, în frunte cu comenduirile lor generale, Consiliile Locale…! Trăiască, crească, înflorească/ Mizilu’, Lehliu’, Carei şi com.Vaideei…!
N-o să fie uşor, căuzaşi…! Chiar dacă ne restrângem pretenţiile la cucerirea putirinţei comunale în târgurile & cătunele unde ne ducem vacu’, ţelul cu pricina rămâne tot o Hymalaie pentru alde noi, dacă socotim enormu’, colosalu’, ne-mai-po-me-ni-tu’ diletantism politic ce ne caracterizează şi din care oferirăm mostre copioase Kosmosului…
Et nunc erundimini, rumânaşi…! Lăsaţi-i în pacea lor de secul 19 pe istorici, pe comunişti, pe naţionalişti şi artişti…Reveniţi la realitate…! Aduceţi-vă aminte - din strămoşii romani – că politica nu e decât un pact compromisoriu, prin care binele şi răul Romei se combină cu binele şi răul Barbarilor, pen’ ca din acest mariaj să rezulte mare nostrum, lumea în carne şi oase…Ar fi, vezi bine, ideal, ca lumea să se compună doar din angelii radioşi, Ai Noştri ! ; da’ fiindcă idealu’ nu e realu’ trebuie să admitem că există şi angelii negri radioşi, Ai Lor, şi că Marea Majoritate e formată, prin urmare, din rumânaşi sintetici, cu înlocuitori…Pricepeţi, mă ?! Fiecare, acolo unde sunteţi, treceţi la constituirea, pe baza unor pacte compromisorii aborigene, a Partidului Acţiunii Cetăţeneşti şi, cu un program pragmatic în proţap, limitaţi-vă la cucerirea Consiliului Local…A mai mare grijă a voastră – de înscris în programu’ PAC-ului de mai sus – va să fie nu procesu’ comunismului, al securismului etc., nu punctu’ 8 sau 88, şi nici Basarabia, Biserica, Neamu’, Ţara, Terra or’ Galaxia, ci afirmarea răspicată, pe capitole, paragrafe, puncte şi subpuncte, a principiului autonomiei administrative locale, care e miezu’ Ioropei de azi şi, fără îndoială, va fi buricu’ mapamondului politic de mâine…Iată ce vă zice, azi, 23.02.95, hic et sic, poetaşu’…
Calende, ianuarie-februarie-martie 1995
