Tunu' catodic
E, din păcate, adevărat: dacă misteriosul păpuşar al scenei noastre potdecembriste (să-l numim deocamdată „AS”...;)) ar pierde 99% din sinapsele insidioaselor sale manevre (parlamentul, preşedinţia, guvernul, FSN-ul, VR-ul şi celelalte aripi de bătaie tactică, monadele securizate ale corporaţiei de „gazde”, „surse” & „răspândaci”, inclusiv toate figoarnele de asalt: „Azi”, „Dimineaţa”, „România Mare”, „Europa”, „Totuşi iubirea”, „Democraţia” etc., ori flaşnetele de învăluire: „Adevărul”, „Tineretul liber”, „Libertatea”, „Curierul Naţional” ş.a.), şi dacă ar avea împotrivă nu unul, ci zece spiriduşi ca PMB, başca o „Românie literară” ca pentru China, rămânându-i în schimb, prin absurd, DOAR TELEVIZIUNEA, nici atunci partida n-ar fi pierdută pentru AS, helas… !
Efectul loviturii de tun catodic asupra unei populaţii malaxate de amarnicii ani colectivişti e inimaginabil de eficient: căci voinţa manipulatorilor postului de emisie se transmite prin mămăliga subliminală a telespectatorilor ca unda lui Maxwell prin eter, inconştientul colectiv al abonaţilor TV (8/10 din electorat) devenind aşadar chiar substratum-ul vectorului pornit de pe Unicul Post ! Şi dacă io deţin acest SCUD strategicissim şi vreau să-mi lansez pohta ce-am pohtit, cine mă mai poate opri ?! Poa’ să vie şi Laika, şi americanii, şi Busha, şi Mişa, şi maika tuturor martirilor revoluţiilor de la 1789 încoace, plus sindicatele de la Alfa la Omeg, plus toţi nemâncaţii Sahelului alături de greviştii foamei, - prea târziu !… :(
Cel ce înţelese perfect rolu’ copleşitor al Televiziunii în recucerirea Estului Pustiit fu chiar Maestru de mai sus, spânu nostru cel de tot basmu, AS-ul aşilor. Când Revoluţia de Catifea acoperi cu faldurile-i languroase Hradul şi Muntele Vitoşa, iar cu pulpana-i spulberă elegant ditamai Zidu Berlinului, când, apoi, valu Revoltei de pe Bega veni spre ecluza Ciurel ca un Amazon turbat, ameninţând să înnece nu doar butaforicul splai „Victoria Socialismului”, dar şi Prospectul Nevski de mai încolo (după principiul vaselor comunicante ;)), invizibilu’ se dete de trei ori peste cap şi se prefăcu în Făt-Frumos, iar pe urmă, aplicând faimoasa tactică a voinikului din poveste, care după cum ştim arunca în faţa Urgiei piepteni, gresii şi altele, ce preschimbându-se în referentu lor deturnau la ţanc Marea Fugăreală (egzecutată contra sa de Scorpie), ce se gândi iel? Ia să arunc în faţa viiturii ăsteia TELEVIZORU, să vedem ce-o să fie ! Şi adevărat l-a plasat (începând cu 21!) la Palat şi-am aflat: că Piaţa cu pricina se numeşte de atunci, fireşte, a Revoluţiei ! Iar Spânu domneşte, vezi bine, de-acum, în ţara lu Verde-împărat, fiind deja pe cale de a se însura şi cu a doua zisă-verişoară, după ce primise împărăţia lu unchiu-său plus 30% din acţiunile tronului vecinului Roş-împărat (care până la urmă îi va lăsa totu, moşu neavând copii !), asta în timp ce oasele bietului veritabil Făt-Mumos, transformate în mape îngălbenite pe jumătate şi ştampilate drept în noadă cu parafa SRI-ului, putrezesc pentru următorii 90 de ani în fontana de la Berevoieşti…
Contrapunct, mai 1991
Efectul loviturii de tun catodic asupra unei populaţii malaxate de amarnicii ani colectivişti e inimaginabil de eficient: căci voinţa manipulatorilor postului de emisie se transmite prin mămăliga subliminală a telespectatorilor ca unda lui Maxwell prin eter, inconştientul colectiv al abonaţilor TV (8/10 din electorat) devenind aşadar chiar substratum-ul vectorului pornit de pe Unicul Post ! Şi dacă io deţin acest SCUD strategicissim şi vreau să-mi lansez pohta ce-am pohtit, cine mă mai poate opri ?! Poa’ să vie şi Laika, şi americanii, şi Busha, şi Mişa, şi maika tuturor martirilor revoluţiilor de la 1789 încoace, plus sindicatele de la Alfa la Omeg, plus toţi nemâncaţii Sahelului alături de greviştii foamei, - prea târziu !… :(
Cel ce înţelese perfect rolu’ copleşitor al Televiziunii în recucerirea Estului Pustiit fu chiar Maestru de mai sus, spânu nostru cel de tot basmu, AS-ul aşilor. Când Revoluţia de Catifea acoperi cu faldurile-i languroase Hradul şi Muntele Vitoşa, iar cu pulpana-i spulberă elegant ditamai Zidu Berlinului, când, apoi, valu Revoltei de pe Bega veni spre ecluza Ciurel ca un Amazon turbat, ameninţând să înnece nu doar butaforicul splai „Victoria Socialismului”, dar şi Prospectul Nevski de mai încolo (după principiul vaselor comunicante ;)), invizibilu’ se dete de trei ori peste cap şi se prefăcu în Făt-Frumos, iar pe urmă, aplicând faimoasa tactică a voinikului din poveste, care după cum ştim arunca în faţa Urgiei piepteni, gresii şi altele, ce preschimbându-se în referentu lor deturnau la ţanc Marea Fugăreală (egzecutată contra sa de Scorpie), ce se gândi iel? Ia să arunc în faţa viiturii ăsteia TELEVIZORU, să vedem ce-o să fie ! Şi adevărat l-a plasat (începând cu 21!) la Palat şi-am aflat: că Piaţa cu pricina se numeşte de atunci, fireşte, a Revoluţiei ! Iar Spânu domneşte, vezi bine, de-acum, în ţara lu Verde-împărat, fiind deja pe cale de a se însura şi cu a doua zisă-verişoară, după ce primise împărăţia lu unchiu-său plus 30% din acţiunile tronului vecinului Roş-împărat (care până la urmă îi va lăsa totu, moşu neavând copii !), asta în timp ce oasele bietului veritabil Făt-Mumos, transformate în mape îngălbenite pe jumătate şi ştampilate drept în noadă cu parafa SRI-ului, putrezesc pentru următorii 90 de ani în fontana de la Berevoieşti…
Contrapunct, mai 1991
