In cautarea Tatucului pierdut
V-o spui drept: am tot respectu’ - sau cam asa ceva - pentru onestitatea dlui Emil Constantinescu. Dansu’ e un ruman de-al nostru, scorpion si mucalit, plus cat se poate de emerit in cariera-i universitara, da’ nu e om politic…Asta e !
Caci ce e politica, bre, decat destinu’ ? Va reamintesc ca Buna-Parte, mosoiu’ alegatiei de mai sus, fu insusi puradelu’ destinului si deci stia omu’ ceva, nu-i asa…? Iar daca pe dom’ Emil destinu’ nu-l vrea, ce tot vreti…? O sa-mi ziceti: da’ unde e, nene, acela insemnat de soarta, contimporanu’ nost’, ca sa-l vedem si s-o luam grapa dupa iel ? Are aura-n crestet ? Poseda 48 de companii, ape vii, gatlegau de roua, trei oua si toate noua ? Galgaitu’ de Ceausescu fu „omu’ destinului”, doamne iarta-ne…? Sau - mai draga doamne - Nea Nelu…?!
Eu atata va zic: cand avuserati votu’ in maini - voi, 17 milioane - ati si raspunsera, chiar daca inconstient, framantarilor ce va apasa ! Iar daca va laudati ca iubiti adevaru’ - nu zic ca l-ati si adora, vezi bine -, aflati ca destinu’ vost’ fu valabil si pe vremea Odiosului…Zau, bre, cine va opri s-alegeti, inca de-atunci, amarata-va libertate, decat norocu’ vost’, nenorocirea noastra…? „Steaua-Apocalipsului/ Inrosita ca un cui!” (apud Cezar Ivanescu, op.reciclabil) Destinu’ rumanimii, pana ieri, se numi, parol, Ceausescu!…De atunci, vai, Iliescu!…Iar maine, helas, nu va fi Constantinescu, chiar daca - si ce daca - rimeaza…
Ascultati-l pe poetasu’: va veni o rima noua, pe care ati si avut-o in varfu’ tocitei PeNiTe, dar daca ati transformatara pana si PeNeLe & blandienele in AC, ce sa va fac…? PAC…? De ce nu cred in EC-ul vost’ ?…Simplu: fiindca n-are neam de Forta !… Asta am simtit-o din plin prin porii televizorului, si nu numai eu - care oricum l-as fi votat pe linie partidica -, insa din nenorocire au simtit-o si milioanele de amarasteni, a caror viata trebuie sa se lipeasca, stiati ca?, de pieptu’ unuia Puternic ! Asta e viata, bre!…In politica nu se vine cu pile - fie ele si din Brobdingnag - , cu maniere, cu patalamale, cu titluri sau cu diplomaticale oricat de savante, ci cu Forta ! Care Forta emana din orice: dintr-un gest, dintr-un moft, din felu’ in care puternicu’ isi increteste nasu’ ori se uita pe subt sprincene, din pohta de a incepe vorba si de a o taia, din unghii sau din chelie, din glesne sau din gingie! Mujicu’ slab de inger - si, doamne, aproape toti suntem azi bolnavi de inger! - simte instantaneu ca acela e Sefu’, Tatucu’ ce-i da ocazia unei fixatii, paiu’ ce-l iluzioneaza ca realitatea - gheara baubaului - nu-i va sari la beregata!... O sa va mirati: e Nea Nelu un asa om?! Asta, ma, veti ricana, care la Revolutia in Direct, desi stia ca totu’ nu e decat o inscenare, dar si asa isi dregea glasu’ din cinci in cinci secunde, fiind cu nervii la pamant si gata-gata sa clacheze de frica ?...Aferim, cartitorilor, aveti rezon!…Vezi bine ca nici Nea Nelu nu e Fatu’ Logofatu’ de care am fi avutara nevoie in vremile astea de groaza, da’ orisicat…Tipu’ e oricum mai vartos decat Emil, carele in tranta finala dintre cei doi, e.g., se dovedi asa de subtire, incat ne lasa inomabila impresie c-ar fi mult mai putin inteligent si mult mai putin instruit decat cestalalt... Si mai e ceva: Staffu’ Aripii Sereinice (vezi Capsele 4-5/91) intelesese inca din timpu’ Mascaradei din 89 ca Nea Nelu nu e, vai, zmeu’ de care avea nevoie spre a-si realiza Planu’, insa fiindca Staffu’ apucase sa lucreze cativa ani la icoana Ieroului Postdecembrist si pen’ ca nu avea altu’ mai fezabil la indemana, in conditiile in care realitatea i-o cam luase binisor inainte, s-o recunoastem, AS-ul fu nevoit sa puncteze in continuare pe I., dar isi indraci in asa hal Catacombele, debreindu-si Marii Maestrii la maximum, iar mesterii il ferchezuira pe Ierou atat de fain, incat dintr-un Pierrot de calti iesi un Pinocchio de Furnir, care le batu mar pre fantosele istorice si pe celelalte marionete de pe scena circului electoral al anului I, ha… Sa recunoastem, baremi acu’, in ceasu’ al treispelea, talcu’ genial al sloganului pe care-l bascaliram copios pana mai ieri: „UN PRESEDINTE PENTRU LINISTEA NOASTRA”…! Naivi cum suntem, crezuram ca Presedintele aista s-ar fi vrand sa fie pentru linistea Tovilor si Baietilor (care in realitate n-aveau frica, si in nici un caz de noi!), iar nu pentru captarea milioanelor de amarasteni, a Marei Majoritati, a Electoratului, vai, aflat IN CAUTAREA TATUCULUI PIERDUT!…Aceasta crunta eroare de interpretare avu bineinteles si un finis coronat...Caci, in momentu’ in care strigaram „JOS!” , se termina cu noi..., boboru’ nepricepand din asta decat ca vrem sa-i belim Tatucu’, sa-i daramam iluzia Putirintei Ocrotitoare, care doar ea il (mai) tine in angoasanta viata !…
Ori poate ca i-ati oferit voi, cumva, boborului, un alt reazem…?! R-ex-ul vostru era oare de-al nostru ?! Si cat de puternice, de mangaietoare, puteau sa para, in ochii boborului, batranetea voastra costeliva, aerele voastre pisicoase, mutrele de filfizoni, barbile si toalele voastre de golani, lozincile voastre nelinistitoare…?!
Sau daca nu va dadu D-zeu ordin sa lansati un vector politic norocos, cu care sa combateti bafta preferitului Nea Nelu, avuserati Institutii Substitutive in schimb, pe care sa le prezentati drept Pavaza pentru vesnic tutelabilu’ Bobor ? Oferirati un Parlament ca-n Englitera, o traditie democratica frantuza, o Justitie yankee, o Administratie nemteasca, o Beserica papistasa ?…
Nimic din bunatatile civice lasate de Tatal Ceresc pe pamant nu puturti oferi boborului si n-avuserati nici minte…O vorba, in fine, va mai spun: ne paste o belea si mai mare decat aia pentru care plangem acu’...! Numai un noroc providential ne va scapa, iar Norocu’ - iata-l! - trece pe langa noi…Prindeti, urmariti !…
Calende, ianuarie 1993
Caci ce e politica, bre, decat destinu’ ? Va reamintesc ca Buna-Parte, mosoiu’ alegatiei de mai sus, fu insusi puradelu’ destinului si deci stia omu’ ceva, nu-i asa…? Iar daca pe dom’ Emil destinu’ nu-l vrea, ce tot vreti…? O sa-mi ziceti: da’ unde e, nene, acela insemnat de soarta, contimporanu’ nost’, ca sa-l vedem si s-o luam grapa dupa iel ? Are aura-n crestet ? Poseda 48 de companii, ape vii, gatlegau de roua, trei oua si toate noua ? Galgaitu’ de Ceausescu fu „omu’ destinului”, doamne iarta-ne…? Sau - mai draga doamne - Nea Nelu…?!
Eu atata va zic: cand avuserati votu’ in maini - voi, 17 milioane - ati si raspunsera, chiar daca inconstient, framantarilor ce va apasa ! Iar daca va laudati ca iubiti adevaru’ - nu zic ca l-ati si adora, vezi bine -, aflati ca destinu’ vost’ fu valabil si pe vremea Odiosului…Zau, bre, cine va opri s-alegeti, inca de-atunci, amarata-va libertate, decat norocu’ vost’, nenorocirea noastra…? „Steaua-Apocalipsului/ Inrosita ca un cui!” (apud Cezar Ivanescu, op.reciclabil) Destinu’ rumanimii, pana ieri, se numi, parol, Ceausescu!…De atunci, vai, Iliescu!…Iar maine, helas, nu va fi Constantinescu, chiar daca - si ce daca - rimeaza…
Ascultati-l pe poetasu’: va veni o rima noua, pe care ati si avut-o in varfu’ tocitei PeNiTe, dar daca ati transformatara pana si PeNeLe & blandienele in AC, ce sa va fac…? PAC…? De ce nu cred in EC-ul vost’ ?…Simplu: fiindca n-are neam de Forta !… Asta am simtit-o din plin prin porii televizorului, si nu numai eu - care oricum l-as fi votat pe linie partidica -, insa din nenorocire au simtit-o si milioanele de amarasteni, a caror viata trebuie sa se lipeasca, stiati ca?, de pieptu’ unuia Puternic ! Asta e viata, bre!…In politica nu se vine cu pile - fie ele si din Brobdingnag - , cu maniere, cu patalamale, cu titluri sau cu diplomaticale oricat de savante, ci cu Forta ! Care Forta emana din orice: dintr-un gest, dintr-un moft, din felu’ in care puternicu’ isi increteste nasu’ ori se uita pe subt sprincene, din pohta de a incepe vorba si de a o taia, din unghii sau din chelie, din glesne sau din gingie! Mujicu’ slab de inger - si, doamne, aproape toti suntem azi bolnavi de inger! - simte instantaneu ca acela e Sefu’, Tatucu’ ce-i da ocazia unei fixatii, paiu’ ce-l iluzioneaza ca realitatea - gheara baubaului - nu-i va sari la beregata!... O sa va mirati: e Nea Nelu un asa om?! Asta, ma, veti ricana, care la Revolutia in Direct, desi stia ca totu’ nu e decat o inscenare, dar si asa isi dregea glasu’ din cinci in cinci secunde, fiind cu nervii la pamant si gata-gata sa clacheze de frica ?...Aferim, cartitorilor, aveti rezon!…Vezi bine ca nici Nea Nelu nu e Fatu’ Logofatu’ de care am fi avutara nevoie in vremile astea de groaza, da’ orisicat…Tipu’ e oricum mai vartos decat Emil, carele in tranta finala dintre cei doi, e.g., se dovedi asa de subtire, incat ne lasa inomabila impresie c-ar fi mult mai putin inteligent si mult mai putin instruit decat cestalalt... Si mai e ceva: Staffu’ Aripii Sereinice (vezi Capsele 4-5/91) intelesese inca din timpu’ Mascaradei din 89 ca Nea Nelu nu e, vai, zmeu’ de care avea nevoie spre a-si realiza Planu’, insa fiindca Staffu’ apucase sa lucreze cativa ani la icoana Ieroului Postdecembrist si pen’ ca nu avea altu’ mai fezabil la indemana, in conditiile in care realitatea i-o cam luase binisor inainte, s-o recunoastem, AS-ul fu nevoit sa puncteze in continuare pe I., dar isi indraci in asa hal Catacombele, debreindu-si Marii Maestrii la maximum, iar mesterii il ferchezuira pe Ierou atat de fain, incat dintr-un Pierrot de calti iesi un Pinocchio de Furnir, care le batu mar pre fantosele istorice si pe celelalte marionete de pe scena circului electoral al anului I, ha… Sa recunoastem, baremi acu’, in ceasu’ al treispelea, talcu’ genial al sloganului pe care-l bascaliram copios pana mai ieri: „UN PRESEDINTE PENTRU LINISTEA NOASTRA”…! Naivi cum suntem, crezuram ca Presedintele aista s-ar fi vrand sa fie pentru linistea Tovilor si Baietilor (care in realitate n-aveau frica, si in nici un caz de noi!), iar nu pentru captarea milioanelor de amarasteni, a Marei Majoritati, a Electoratului, vai, aflat IN CAUTAREA TATUCULUI PIERDUT!…Aceasta crunta eroare de interpretare avu bineinteles si un finis coronat...Caci, in momentu’ in care strigaram „JOS!” , se termina cu noi..., boboru’ nepricepand din asta decat ca vrem sa-i belim Tatucu’, sa-i daramam iluzia Putirintei Ocrotitoare, care doar ea il (mai) tine in angoasanta viata !…
Ori poate ca i-ati oferit voi, cumva, boborului, un alt reazem…?! R-ex-ul vostru era oare de-al nostru ?! Si cat de puternice, de mangaietoare, puteau sa para, in ochii boborului, batranetea voastra costeliva, aerele voastre pisicoase, mutrele de filfizoni, barbile si toalele voastre de golani, lozincile voastre nelinistitoare…?!
Sau daca nu va dadu D-zeu ordin sa lansati un vector politic norocos, cu care sa combateti bafta preferitului Nea Nelu, avuserati Institutii Substitutive in schimb, pe care sa le prezentati drept Pavaza pentru vesnic tutelabilu’ Bobor ? Oferirati un Parlament ca-n Englitera, o traditie democratica frantuza, o Justitie yankee, o Administratie nemteasca, o Beserica papistasa ?…
Nimic din bunatatile civice lasate de Tatal Ceresc pe pamant nu puturti oferi boborului si n-avuserati nici minte…O vorba, in fine, va mai spun: ne paste o belea si mai mare decat aia pentru care plangem acu’...! Numai un noroc providential ne va scapa, iar Norocu’ - iata-l! - trece pe langa noi…Prindeti, urmariti !…
Calende, ianuarie 1993
