Asta ne mai lipsea acuma, fratre...?

In septembrie al an am imprimatara in Calende un articul denumit „Porniti (iar) inainte, tovarasi?”, iar tovii, ai naii, o si pornira cu Mineriada a IV-a, de pomina…Dar nu asupra calitatii Calendelor blasiote de a genera miscari tectonice vreau sa refer acu’, ci despre alta viziune, pe care o avusei tot in acea intiparitura…Predoslovisem acolo ca daca tovii vor castiga iarasi alegerile, dar mai ales daca Vadim & Verdet vor patrunde in corpurile legiuitoare rumanesti, pe anumiti concetateni s-ar putea sa-i apuce, de aceea, turbarea, si ca in acest caz s-ar putea ca astia sa strige: „Alo, majoritari, ne-am saturat de voi!”, adicatelea - cum au zis-o textual recent! - „Maghiarimea ardeleana nu poate sa accepte realitatea pur si simplu asa cum a rezultat aceasta din alegeri!”…

Ei bine, daca maghiarii ardeleni s-ar opri, in furia lor antivalaha, la chestia autonomiei locale, pe care vad ca au inceput sa o fluture tot mai insistent, eu unu’ as fi primu’ care sa-i sustin, asa cum am facut-o - sper ca va mai amintiti - cand v-am atras atentia sa-i lasati sa cante, in niste capse d’antart. In calitate de consilier local in targusoru’ in care imi consum amarata secventa ce-mi fu scrisa in OU, io, carele ma izbesc incontinuu de articolii imbecili ai Legii 69/91 („a administratiei publice locale”), sunt gata sa deviu advocatu’ si ciceronele revendicarilor autonomiste bozgoresti, chiar pana in panzele teoretic imaculate ale consiliilor comunale de orice rang, dar nu mai mult decat atat, ei drace! Sunt al mai crunt inamic al centralismului colectivit, ce constitui esenta capitalismului malignizat, adicatelea a Comunismului (apud Manolescu & Padina, op.cit.), si as marsa oricand la ideea ca in localitatile preponderent unguresti din Ardeal, in chestiile de administratie publica locala, maghiarii sa fie lasati sa faca absolut tot ce le trece prin cap - in limitele civilizatiei europene, se intelege -, fara nici un amestec nu doar de la Capitala, dar nici macar de la Judet, - insa mai mult decat atat nu se poate, zau, nu ! Chestia cu Autonomia Ardealului, pe care o viseaza, in ultima psihanaliza, alde Tokes & Szocs, este o fantasma putind a secol 19, careia/ caruia istoria i-a pus clapa definitiv. Dupa calculele mele, ceea ce fu scris o data in punctu’ Alfa din Immensu’ OU, scris ramane ! Modulele lui Alfa si Omega nu mai revin - de hataru’ nimanui - asupra secventelor deja baleiate prin realizarili Trecutului…! Daca acesti domni romantiosi, infierbantati tragi-comic de amoarea fostei natiuni bicefale, vor sa-si adanceasca obsesia, ca sa scape de ea, atunci n-au decat sa stranga avan din dinti si, cetind corect calindaru, sa vaza ca suntem in anno domini 1992, in realitatea de fata. Iar la orizon ce vazum? Pai, ce altceva decat Ioropa de Maine ?! Ce tot te uiti indarapt, Szocs-baci? Lasa, bre, sa se moaie ghimpii actualelor fruntarii, sa se spiritualizeze ca lumea si pe urma om mai vorbi! Ori vreti cumva sa ne-apucam a planta niste pari in plus, pe Tampa in sus, ca sa avem pentru ce sau cu ce sa ne batem? Asta ne mai lipsea acum, frate …?!

Ca bozgorii au dreptu’ de a nu fi considerati cetateni de categoria a II-a nu incape insa nici o discutie! Ambitia lor e pe deplin justificata, daca ne gandim fie si numai la prestatia parlamentarilor de nationalitate maghiara in Divanu’ dambovitean. In timp ce alde Paunescu i Vadim, rumani de-ai nostri si mai mult decat atat, ne fac neamu’ de ras, prin aratarile lor energumenice si clownesti, deputatii si senatorii udemeristi sunt de o seriozitate si competenta de vis! Apropo: enormii patrihoti de Cutarida se screm, mai nou, cu un tupeu ce intrece copios Tigania Mare, sa infiinteze un cosmaresc Comitet de Cercetare a Activitatilor Antiromanesti, subt patronaju’ Partidei Nationale, cica, iar daca mi-as pune mintea cu zarghitii, n-as avea decat cu pixu’ semn a face si tot OU si-ar rasfrange predestinarea incoace, i-as sorti pe porcu’ Adi & pe soric ala micu’ si i-as pune sa vomite tata supta de la Nicu ! Ati priceput, din oratia de mai sus, ca primii inculpati ai orwellianului CCAA ar putea fi, la rigoare, chiar numitii porci. Zic insa ca e mai intelept sa-i abandonam pe damnati in scrisa, adicatelea in gheara lu’ dom’ Magureanu Exorcistu’, carele pana ce nu va scoate si ultima picatura de untura din muntii de grasime ai rimatorilor cu pricina, nu-i va scapa din funie, veti vedea…

Sa trecem, insa…Ma revazui deunazi, dupa o gaura de sapte ani in care hoitu’ preteniei noastre avu timp sa putrezeasca de-a binelea, cu amicu’ Romulus Brancoveanu, junele publicist de la „Romania libera”. Romi, al carui scepticism de coloare balcanica i-l remarcasem de cand era mic copil, mi-aparu de-acu’ acrisor, mosmodind o angoasa ce-i devansa sensibil burticica de familist, reflexele de navetist cu vechime si prezumptiozitatea-i de belfer cu autorlik, la un loc. Tocmai imi ridicasem cartulia - Poemu’ de otel - de la CeR (la mai bine de un an de cand aia o pitulasera pe-acolo asa de savant, incat io nici nu stiusem c-a aparut si, mai mult decat atat, ne-a trebuit o zi intreaga, mie si puicutelor din subsolu’ editurii, ca s-o gasim prin colbu’ depozitului US!) si ma pregateam sa-l gratulez pe vechiu’ amic c-un autograf, in scopu’ de a-i ridica o tira moralu’ - mai ales ca-l vazusem fara un ban in buzunari -, cand Romi, care ma asista rictuos prin bezna acceleratului de Videle & Caracal, ce ne livra fedeles la consoartele noastre, cum va spuneam, in seara de 28 octombrie 1992, imi atrase atentia sa nu scriu „Poetului Romulus Brancoveanu…”, ci „Domnului Romulus Brancoveanu…”, caci el e un domn, iar nu un parlit de poet, ca mine…Scumpe Romi, da’ chiar credeai c-as fi produs o asa confuzie ? Pai, ce domn e ala, ma, care nu-si poate plati nici tzugu’, si ce poet mai esti si tu, daca io sunt un parlit… ? :) In realitate, scrisesem: „Lui Romulus Brancoveanu de la V. Padina”, ceea ce era prea destul… Tot Romulus - al mai fain editorialist de la RL, daca asta il consoleaza cu ceva - imi dete o veste de groaza: despre cartulia mea a scrisara - habar n-aveam! - pana si acad.Eugen Simion, in Literatoru’ lu’ Nea Marin!…Zau, mi se face paru’ maciuca, imaginandu-mi cum o fi bajbait nobela kakademie printre sarmele poemului de otel…! Sa fi avut inspiratia de a da mai intai cu basca, prevenitor, ca la lilieci…?! 

 

Calende, noiembrie-decembrie 1992