Premiu' nobel pt Nea Marin

Aflat într-o scurtă vizită de lucru la Caracal, capitala culturii romanaţene, fostul grom-şef al US din RSR, D.R.Popescu, ţinu să-l pună la punct, faţă de distinsa belferime loco, pe un oarecare Grigurcu, care - e de părere tov Popescu - a comis blasfemia de a-i înjura, după trecerea dealului, pe sfinţii Nichita & Preda…Tov Popescu a bătut şaua ca să priceapă mahalaua: vrând să spună, adicătelea, că-n aceeaşi situaţie se află şi el, din moment ce-l înjură avan, mai încoace, tot felu’ de neica nime... Şi de ce îl injură, mey...? Păi, pentru oarecari vini morale sau - aproposeste fostu’ barosan - extraliterare... Fugiţi, d-le, de-aci, cu prostiile astea... ! ricanează nea Popescu, atunci când i se reaminteşte c-a fost ce-a fost, vrând să spună aşadar că el a fost şi este un scriitor şi nicidecum un Tudor Vladimirescu... Şi zău ca are rezon tovul, mey, pe parola mea... ! Căci nu Popescu ista e vinovat - daca e să fie cineva vinovat - pentru că gândeşte cum gândeşte, cât mai ales cei ce l-au dopat sistematic, de-a lungu’ iepocii, cu ideea că este un mare rahat literar, un artist amoral sadea, în faţa căruia e musai să-ţi ridici pălăria obiectivităţii estetice, chiar dacă, pe altă parte, ai fi tentat să-l scuipi drept în ochi. Nenorocirea (şi mai mare) e că şi azi se mai găsesc unii care să susţină „valoarea” şmecherului Popescu, după cum la fel de „importanţi” sunt consideraţi a fi (încă) E.Barbu, A.Păunescu, F.Neagu, G.Bălaiţă, P.Georgescu, A.Buzura, M.Sorescu et aliis ejusdem farinae...

Personal, n-am parcurs opera acestui Popescu, dar i-am ochit câteva articule pe ici-colo şi m-am dumirit: daca ăsta e mare, atunci ceilalţi, de mai sus, sunt şi mai şi, iar eu - prin consecuţie - sunt Muntele Ararat, Pârâul Pripet şi Ecluza Ciurel la un loc…

Iar dacă aşteptaţi să şi demonstrez ceea ce spun, iată, vă fac hatâru’: P = mc². In care P = Popescu, m = mare, iar c² e un urât-mirositor postulat…

Revenind la şirul valoroşilor d’antan şi care nu că ar trebui revizuiţi, însă păruiţi de urgenţă, mă voi opri o clipa la valorosu’ parodist bulzeştean, M.Sorescu... Cu ultimul olac calendaristic îmi parveni, doamnelor, domnişoarelor şi domnilor, dodoloaţa ştire că Cacademia Româna (apud Vlasie) l-ar fi propus pe Nea Mărin la Premiu’ Nobel pentru literatură…! La început crezui că e vorba de neamu’ lu’ Nea Marin al Vetei şi rămăsei bouche bee...! Dar când pricepui, în fine, că propusu’ e chiar Nea Mărin Transcendentalu’ , răsuflai uşurat ! De data asta - mi-am şoptit în barbă - s-a terminat cu ei, bey, căci s-au făcut complect de râs, şi n-o să le mai acorde nimeni nici un kredit, nici o şaibă… Dacă până azi străinatatea crezu că suntem doar mincinoşi, şuţi, poltroni, rromi rumîneşti & drăculeşti, de-acu’ o să constate că suntem şi bătuţi în cap şi deci ce se mai poate face cu valahii ăştia, bey... ??

Realitatea e că-n ţările calde se face cam acelaşi gen de literatură ca aceea procreiata de-alde Sorescu, Păunescu, Popescu şi ceilalţi escu, inclusiv Mircea Dinescu… lol Si deci cum dracului să ne prezentam cu aşa marfă la Stockholm, care e mai aproape de Polu’ Nord decat de Ecuator, a... ? :roll:

Imaginaţi-vă, mult iubiţilor şi stimaţilor, că mahării selecţioneri de pe lângă Kakademia Suedeză (a se respecta K-ul obligator, fiind vorba de o măhărie anglo-saxonă) îi vor întreba pe solii carpatini: „Ei bine, domnilor, ce ziceţi că a creiat ierou’ vost’?”. „Permiteţi să raportăm: Parodii originale”, vor răspunde emisarii reglementar, neuitând să adauge tradiţionalu’ „Să trăiţi!”... „E o specie într-adevar nouă…” vor adimte ăia sideraţi. „Si altceva?”. „Trei dinţi din faţă”, vor raporta ai noştri. „I-a scris, sau i-a desenat?” se va răsti la ei un Moş Kaisă nordic, atins binişor de Kronos şi de tzuika din plocon. „?!”…”Continuaţi, continuaţi, vă rog!” va interveni împăciuitor unul cu barbă încă rosşe, făcând semn mosafirilor că moşu’ e cam într-o ureche. „La lilieci”, vor relua ambasadorii raportul. „Lalilieki? Ce e aia Lalilieki?” va sări moşu’, căruia cei doi ochi albaştri, de Piteşti, i se vor fi urcat vădit la cap... Insă vikingu’ de pilă va interveni şi de data asta oportun, indicând musafirilor clondirele încă rămase în paporniţa cu care rumânii venisera de acasă şi arătând cu bărbia, discret, către moşu’... „A treia ţeapă”, vor răcni ai noştri, neştiind ce să mai creadă. „A! - va chicoti bâtu’ ăl rău, brusc luminat în faţa noii perechi de ochi albaştri - Drakula, Drakula, bun, bun !…”. Si-atunci oaspeţii, cel puţin o parte dintre ei, n-ar avea decât să sufere pupăturile năbădaiosului moşneag, prezervându-l astfel pe solu’-şef pentru operaţiunea de întocmire, pe colţu’ mesei din Kakademia Suedeză, a cererii de acordare a Premiului…Vorba ăluia, aia: Nobel eşti, Nobel trăieşti…

Calende, martie 1992