C.V.Tudor ştie el ce ştie când zice că nu te poţi pune c-un mit ! Mitu’ fiind chiar Vadim, vezi bine, gogea tabloidelor din ultimii 4-5 luştri, ierou’ ăl mai gigea al postdecembriadei, după opinia-mi. A ne preface că ignorăm fenomenu’, întorcând nasul unor ani pestilenţiali, însa-nfipţi în călindar, înseamna a da dosu’ realitaţii, care prin Trupa Satyriazică, aia, nu pregetă să ne-o tragă vârtos în tot acest timp, când opoziţia democratică neaoşă, plasată in corpore şi din principiu, nu-i aşa? în contra, fuse ruptă-n fund (apud Cristoiu), trasă-n ţeapă sau făcută poştă, vorba cartierului.
Căci ce s-a întâmplat în aceşti ani, în definitiv ? Păi, nimic alta decât că ai noştri, deştepţi şi imparţiali cum îi ştim, implementară zdravăn prin 3-4 „alegeri libere” revoluţia ce izgoni lupu’ dominant şi ne aduse pe cap haita lupului, ce sfărmă idolii unei lumi artificiale şi ne pricopsi cu-o lume infernală, în care cei învăţaţi să mintă, să prostească, să fraierească şi să lovească nemilos încă de pe tărâmul celălalt fac ravagii în noua eră, nemaifiindu-le frică de nimeni şi de nimic, nici măcar de colţii lupului ăl bătrân. Ieroii fostului regim se dovedira tot atât de adaptabili – şi mai mult decât atât! - într-o lume ce le oferi, başca, libertatea de a-şi da arama/ catarama pe faţă, descătuşându-le instinctele de animale prădalnice, conferindu-le dreptul de a trage în compatrioţi nu cu pumnii, palmele, copitele sau cu pistoletele „Makarov”, ca altădată, ci cu tunurile „marilor afaceri”, cu bombele enormelor escrocherii „caritabile”, cu laserele „ingineriilor financiare” safiste & feneiste, cu hiperboloizii „televiziunilor independente”, cu katiuşele uriaşului front al minciunii postdecembriste şi cu multiplele ogive nucleare desprinse la momentul ordonat de pe traiectoria „istorică” a fesenismului şi proiectate drept în moalele capului unui bobor deja aproape terminat, abia scăpat din vârtelniţa unui experiment social mutant şi care se pomeni – colac peste pupăză – cu jungla capitalismului sălbatic drept în faţă, mai hidoasă şi mai ameninţătoare chiar şi decât lagărul din care tocmai fusese „eliberat” şi în care bietul bobor ar vrea să se reîntoarcă, iată-l, îngrozit de moarte. Zadarnic însa ! Căci, pasămite, rânjindele făpturi ce îşi încordează muşchii şi îşi pregătesc saltul spre gâtiţa căzutei masse, ca să-i dea muşcătura de graţie, sunt chiar administratorii fostului lagăr, Activiştii şi Securiştii, care după cum ne spune papaşa Brucan ajunseră cei mai mari capitalişti din România şi care nu mai au nici un interes, vezi bine, să revină la regim. Si deci ce se va întâmpla ?! După ce vechii/ noii „revoluţionari” îşi vor termina opera şi după ce vor fi silit ce va mai fi rămas din hărtănitu’ bobor să se retragă, ca pe vremea hămesiţilor fanarioţi, în bordeie, în România se va instaura fericirea pe pământ, „democraţia” între animalele de prada „biruitoare” ? Măcar de-ar fi asa. Dar, după cum ştim din păţania Plutei Meduza, din istoria Fermei Animalelor şi din alte pilde, când „tovarăşii de idealuri” nu vor mai avea pe cine să prostească, să „facă” şi să hărtănească, se vor mătrăşi între ei, ieroii naibii neposedând, deocamdată, nici forţa, nici tupeul să se-ncaiere cu fiarele de pe alte coclauri. Iar dacă va fi aşa, n-o să-i plângă nimeni, vezi bine, dar ce se va întâmpla cu „dodoloata” ? Si de ce s-o fi ajuns pâna aci, oameni buni ? Să fi secat toată bafta ăstui bobor, să-i fi sosit ceasu’ să piara de pe globu’ pamântesc ? De ce, e.g., dintre toate naţiile aflate în fostul lagăr doar ai noştri nu putură scoate în faţă un ’56 unguresc, un Soljeniţân, un Walessa, un Havel sau baremi un Kadare, de samânţă ? Singuri nişte bătrâni revenanţi, apăruţi ca fantomele din hăul unui sanctuar interbelic şi care desigur nu mai pricepură nimic din lumea în care fuseră în mod nesperat dezmorţiţi, plus un nea Goma înecat ca romu’ la mal, întrucât nu catadixi să revină în ţară după potop şi să-şi transforme haiducia într-o eroică, başca o bunicuţă cam naivuţă şi semidoctă, care mai bine ar fi rămas la crătiţele sale, căci poate că în felul acesta nu ne-am mai fi pricopsit cu ierou’ din ’96 (ce dădu bir cu fugiţii când ne fu lumea mai dragă, lasându-şi trupa cu posterioru’ în baltă), oare doar aceştia să fi însemnat germenele „viguros”, din care va sa reînvie nădejdea păţitului neam al basarabilor, muşatinilor, bălenilor, văcăreştilor, ionilor şi măriilor celor ce vor fi fost, hospodari zemle vlascoe...?
Si atunci – vorba unui apolitic poet, inspirat din Lenin –, chiar, ce-ar mai fi de făcut ? Păi, după socoteala mea, poa’ să ne dăm de-acuma şi-n cap, nu numai în tur, caci oricum n-am mai putea împiedica accesarea putirinţei aborigene de către virusu’ Vadim, acest finis coronat opera al eonului postdecembrist şi care, subt figura sfântului soft „România Mare” va însemna, se va vedea, debutu’ unor chestii ca dracu’. Aşa cum de sub moaca patrioticului program al lui Milo si Seselij, Iugoslavia Mare, se iţiră pe rând Slovenia Mare, Croaţia Mare, Bosnia-Hertegovina Mare, Kosovo Mare şi, în fine, Serbia Mică, aşa şi la portile banatului dâmboviţan, ...a ?! Lipsa de scrupule a tovarăşilor cripto & acoperiţi, înhăitaţi subt stindardu’ decupat al AS-ului, faptul că ăştia (plasaţi în imediata apropiere a iepocii la momentul când scroafa odioasă şi sinistră – Sesemedoaica – îşi dădu duhul) se repeziră la marea crăpelniţă atât de feroce, de bestial, încât secţionară efectiv hoitul patriei, dejghinându-l în două: pe de o parte ei, vechii-noii „învingători” – nici 5% din neamu’ rumânesc –, acompaniaţi de o aură de 10-15% hăitaşi, clienţi, căpătători, băftoşi, mercenari, acaparatori a 60% din potenţa materială a ţării, iar pe de alta restul umilitului bobor, muritor la propriu de foame, ras în cap şi ’utut în ’Ur, vai, vai !, – aceasta porcarie fără margini va sfârşi prin a ne arunca într-o şi mai mare dandana...! După ce va fi bâjbâit de la stânga la dreapta şi-napoi, convingându-se că toţi sunt o apă şi-un pamânt, provenind din acelaşi trunchi al caracatiţei roşii, e la mintea cocoşului că electoratu’ nu se va mai lăsa prostit încă o dată, n’aşa...?!! si că se va buluci pe scurtătura Dreptăţii, subt tricolorele flamuri ale partidei ce mărţaluieşte cu deviza Jos Mafia, sus Patria, şi cu asta totul s-ar repera, nu-i asa ?!! N’aşa c-ar fi mumos, chiar prea mumos să poata fi adevarat...?
Dacă-l întrebi pe peremistu’ de rând cum se născu gloriosu-i partid, acesta îţi va răspunde, cu nedisimulata mândrie, că „România Mare” apăru din creierii domnului Tudor, ca Minerva din capu’ lu’ Jupiter. Românu’ mare va considera o impietate, desigur, să-i sugerezi că RM se născu, s-ar zice, prin cezariană, extrasă nu din ideologia d-lui Tudor, ci din mytra de rezerva a AS-ului (vezi mai sus), aidoma tuturor suratelor sale partidice postdecembriste, aproape. Nu cunoaştem dacă CVT bănuieşte cine-i adevăratu’ părinte al pruncuţei RM, cert e că dânsul se pomeni cu entitatea în leagăn, asemenea dalbelor sale copile, şi dacă nici Vadim nu ştie să ocrotească precum un tata, fie el şi adoptiv, atunci cine... ? Estimp procreietoru’ veritabil nu dormea, ci îşi veghea din umbră progeniturile, trimiţându-le câte o bombonică din când în când, câte o sponsorizare anonimă la aniversară, câte un pacheţel de voturi la ocazii, pentru ca odraslele să nu ducă lipsă de nimic, iar când o fi să fie, să-i poată da măcar „o cană de apă” – vorba cântecului tudorgheorghist – batrânului păpuşar. Exploatat în orb de aşii AS-ului, Vadim înainta în paralel, vijelios, pe calea-i, crezând-o predestinată, în timp ce asta era doar programată, aiurând mai nou că iepocala-i făptură se află direct subt graţie divină, făcându-se a nu vedea (sau orbit de greaua-i manie) sforăriile ce-l animă, ca pe un ghergan de cauciuc, la ordinu’ Scamatorului acestei vremi. Pe fondu’ unei naţii tembelizate de malaxoru’ colectivit, diversiunea „România Mare” ar fi reuşit la fix, se înţelege, dacă manipulatorii din umbra ai peremismului nu şi-ar fi dat în petec pâna la urma, ca neamuri hulpave şi fără dumnezeu ce sunt, şi dacă Vadim n-ar fi fost ceea ce e: un meşter al demagogiei la rându-i, un limbut fără pereche, as al genului imprecativ, cu priză la public, un nebun după putere. Sechestrul iresponsabil pe care îl executară Activiştii & Securiştii, ajunşi copii ai Kapitalismului peste noapte, asupra ţâşei materiale a ţării – în timp ce marea majoritate îşi suge deştiu’, frustrată până şi de borşul natal –, nu făcu decât să faciliteze ascensiunea unui demagog la rangu’ de voinik anti-Gog si Magog, la care amărăşteii vor ajunge să se închine mâine-poimâine ca la Viţelu’ de Aur, văzând în ăsta salvatoru’ patriei, ierou’ bieţilor muritori de foame. În a dracului dilemă trebuie că se află staffu’ AS-ului, ha...! Dacă ar face prostia să suprime golemu’, surghiunindu-l pe CVT la Gherla sau la Ghencea-civil, cum procedară cu Împuşcatu’, ar transforma ierou’ în Erou de-a binelea, iar partida-i de 30 de procente ar sălta-o la 80 şi, lucru ce l-ar împinge pe tronu’ ţării pe Ierou’ subsecvent, Ghiţă, iar la rigoare pe Ieroina Buruiană. Iar dacă, din contra, băieţii par zăpăciţi de frică, exibând tot felul de momâi (ca alde Neacşu-Meşca), cu care speră că vor opri Molohu’ sau baremi îl vor deturna cât de cât, aceasta hărmălaie stupidă nu face decât să agite şi mai avan marea majoritate, înfuriată că i se terfeleşte şi Ultima Thule. Deruta băieţilor nu va dura însă mult, vezi bine, căci la momentu’ planificat ăl mai abscons dintre ei – nu spui ţine, persoană importantă – le va sugera c’ar cam fi timpu’ să-i lase pe-alde NATO şi UE de izbelişte, eventual declarând – de ochii lumii – că obiectivele ramân valabile pentru mai târziu, şi să-l întâmpine pe noul domn ca boierii leviţi pe celălalt Tudor, iar apoi vor putea să fure, să prostească, să prade şi să benchetuiască încă 3-4 ani pe daiboji, alături de căpitanii, maiorii sau de coloneii, după grad, ai lu’ Vadimirescu, asta până când nu se va trezi iar prostimea, n’aşa? şi nu va începe să alerge înnebunită dupa un alt ierou, în timp ce oasele ălui vechi s-ar albi în vreo fontană, în caz că proprietarul lor chiar c-ar face-o (printr-o minune!) pe erou’, ajungând să creaza şi el că e predestinat să scape norodu’ de „tagma jecmănitorilor”, de ciocoii vechi & noi.
Iar dacă proximu’ ierou va fi chiar fugosu’ securist şi capitalist get-beget Gigi (Neţoiu or’ Becali), şi dacă ăstuia i s-ar scula mâine să mute nu Craiova la Focşani sau CCA-ul la Pipera, ci pe maica Românie unde vrea muşchii lui – pe boboru’ mult prea lihnit durându-l în cot de aiastă faptă, în caz că s-ar alege şi el c-un meci, c-un mic sau c-un ţap de pomană –, credeţi că ăstora, AS-ilor, cinicilor şi zmecherilor, cu atât mai mult, le-ar păsa...?
Adevarul literar si artistic, nr.632/2002
